SUCCEDÁ vb. I. intr. 1. A urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. ♦ refl. A veni, a urma unul după altul. 2. (Jur.) A moșteni. [P.i. succéd, 3,6 -dă, var. succede vb. III. / < fr. succéder, cf. lat. succedere]. verb tranzitivsucceda
SUCCEDÁ vb. I. intr. 1. a urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. 2. (jur.) a moșteni. II. refl. a veni, a urma unul după altul. (< fr. succéder, lat. succedere) verb tranzitivsucceda
succedá (a ~) vb., ind. prez. 3 succédă; conj. prez. 3 să succeádă verb tranzitivsucceda
SUCCEDÁ, succéd, vb. I. 1. Intranz. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spațiu, în timp). ♦ Refl. A urma unul după altul. 2. Intranz. și tranz. A prelua funcția sau bunurile cuiva prin succesiune; a moșteni. [Var.: (rar) succéde vb. III] – Din fr. succeder, lat. succedere. verb tranzitivsucceda
succeda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)succeda | succedare | succedat | succedând | singular | plural | ||
succedând | succedați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | succed | (să)succed | succedam | succedai | succedasem | |
a II-a (tu) | succezi | (să)succezi | succedai | succedași | succedaseși | ||
a III-a (el, ea) | succedă | (să)succedai | succeda | succedă | succedase | ||
plural | I (noi) | succedăm | (să)succedăm | succedam | succedarăm | succedaserăm | |
a II-a (voi) | succedați | (să)succedați | succedați | succedarăți | succedaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | succedă | (să)succeadă | succedau | succedară | succedaseră |