subîmpărțire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimesubîmpărțire
- Vezi aici mai multe rimesubîmpărțire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusub
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
SUBÎMPĂRȚÍRE, subîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a subîmpărți și rezultatul ei; (concr.) parte care intră în componența unei părți mai mari care a fost împărțită; subdiviziune; grupă; subunitate. – V. subîmpărți. substantiv femininsubîmpărțire
SUBÎMPĂRȚÍRE s.f. Acțiunea de a subîmpărți și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Parte care intră în compunerea unei părți mai mari; subdiviziune. [< subîmpărți]. substantiv femininsubîmpărțire
SUBÎMPĂRȚÍRE s. f. acțiunea de a subîmpărți; parte care intră în compunerea unei părți mai mari; subdiviziune. (< subîmpărți) substantiv femininsubîmpărțire
!subîmpărțíre (su-bîm-/sub-îm-) s. f., g.-d. art. subîmpărțírii; pl. subîmpărțíri substantiv femininsubîmpărțire
*subîmpărțíre f. Împărțire maĭ mică a uneĭ împărțirĭ maĭ marĭ (subdiviziune). substantiv femininsubîmpărțire
SUBÎMPĂRȚÍRE, subîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a subîmpărți și rezultatul ei; (concr.) parte care intră în componența unei părți mai mari care a fost împărțită; subdiviziune; grupă; subunitate. – V. subîmpărți. substantiv femininsubîmpărțire
*subîmpárt și -ărțésc, a -í v. tr. Împart ceĭa ce era deja împărțit (subdivid). verb tranzitivsubîmpart
SUBÎMPĂRȚÍ vb. tr. a împărți în mai multe părți mai mici o parte dintr-un întreg deja împărțit; a subdivide. (după fr. subdiviser) verb tranzitivsubîmpărți
subîmpărțì v. a subdivide. verb tranzitivsubîmpărțì
SUBÎMPĂRȚÍ, subîmpárt, vb. IV. Tranz. A împărți o parte dintr-un tot în părți mai mici; a subdivide. – Sub1- + împărți. verb tranzitivsubîmpărți
SUBÎMPĂRȚÍ, subîmpárt, vb. IV. Tranz. A împărți o parte dintr-un tot în părți mai mici; a subdivide. – Sub1- + împărți. verb tranzitivsubîmpărți
SUBÎMPĂRȚÍ vb. IV. tr. A împărți în mai multe părți mai mici o parte dintr-un întreg deja împărțit; a subdivide. [P.i. subîmpárt. / < sub- + împărți, după fr. subdiviser]. verb tranzitivsubîmpărți
!subîmpărțí (a ~) (su-bîm-/sub-îm-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subîmpárt, imperf. 3 sg. subîmpărțeá; conj. prez. 3 să subîmpártă verb tranzitivsubîmpărți
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisubîmpărțire
| subîmpărțire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | subîmpărțire | subîmpărțirea |
| plural | subîmpărțiri | subîmpărțirile | |
| genitiv-dativ | singular | subîmpărțiri | subîmpărțirii |
| plural | subîmpărțiri | subîmpărțirilor | |