SUBURBÍE, suburbii, s. f. Cartier mărginaș al unui oraș (mare). ♦ Comună suburbană. [Acc. și: subúrbie] – Din lat. suburbium. substantiv femininsuburbie
SUBURBÍE s.f. Cartier situat la marginea unui oraș mare. ♦ Comună suburbană. [Gen. -iei. / < lat. suburbium]. substantiv femininsuburbie
SUBURBÍE/SUBÚRBIE s. f. cartier mărginaș al unui oraș mare; foburg. ◊ comună suburbană. (< lat. suburbium) substantiv femininsuburbie
suburbíe/subúrbie (su-bur-bi-e/sub-ur-) s. f., art. suburbía/subúrbia (-bi-a), g.-d. art. suburbíei/subúrbiei; pl. suburbíi/subúrbii, art. suburbíile/ subúrbiile (-bi-i-) substantiv femininsuburbie
suburbie f. mahala. substantiv femininsuburbie
*subúrbie f. (formă rus. îld. suburbiŭ, lat. sub-urbium. Rușiĭ zic și subsidiĭa ș. a. multe, „subsidiŭ” V. urbe). Mahala, cartier. substantiv femininsuburbie
SUBURBÍE, suburbii, s. f. Cartier mărginaș al unui oraș (mare). ♦ Comună suburbană. [ Acc. și: subúrbie] – Din lat. suburbium. substantiv femininsuburbie
suburbie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | suburbie | suburbia |
plural | suburbii | suburbiile | |
genitiv-dativ | singular | suburbii | suburbiei |
plural | suburbii | suburbiilor |