subteran definitie

SUBTERÁN, -Ă adj. Aflat sub nivelul solului; de sub pământ. ♦ Care se face, se execută sub pământ. ♦ (Fig.) Ilegal; secret. // s.n. Mină. [După fr. souterrain]. adjectivsubteran

SUBTERÁN, -Ă I. adj. 1. aflat sub nivelul solului. ◊ sub pământ. 2. (fig.; și adv.) ilegal; secret. II. s. n. mină¹ (1). III. s. f. încăpere, galerie sub pământ. (< fr. souterrain, lat. subterraneus) adjectivsubteran

subterán¹ adj. m., pl. subteráni; f. subteránă, pl. subteráne adjectivsubteran

subterán² (mină) s. n., pl. subteráne adjectivsubteran

*subterán, -ă adj. (lat sub-terráneus, fr. souterrain. Cp. cu mediteran). Pe supt pămînt: drum subteran. Fig. Ascuns secret: manopere supterane. S. f., pl. e. Galerie pe supt pămînt (hrubă): au fugit pintr’o subterană. – Uniĭ zic suteran. V. supămîntean. adjectivsubteran

SUBTERÁN, -Ă, subterani, -e, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care se află la o adâncime oarecare sub suprafața pământului; de sub pământ, din pământ, din subsol. ♦ Care se execută sau are loc sub pământ. ♦ Fig. (Despre organizații politice) Ilegal. 2. S. f. încăpere, galerie, construcție aflată în întregime (Ia adâncime mare) sub pământ. 3. S. n. Mină. – După fr. souterrain, (1) și lat. subterraneus. adjectivsubteran

SUBTERÁNĂ s.f. Încăpere, galerie aflată în întregime sub pământ; excavație subterană. [< subteran]. adjectivsubterană

subteránă (încăpere sub pământ) (rar) s. f., g.-d. art. subteránei; pl. subteráne adjectivsubterană