Alege sensul dorit: substitut -substantiv masculin substitut -substantiv neutru

substitut definitie

SUBSTITÚT, substituți, s. m. Persoană care înlocuiește temporar pe titularul unei funcții. ♦ Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat care avea acest grad. – Din fr. substitut, lat. substitutus. substantiv masculinsubstitut

SUBSTITÚT s.m. 1. Cel care ține locul titularului. ◊ (În trecut) Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat având acest grad; substitut de comisar regal = magistrat într-un tribunal militar care ținea locul comisarului regal. ♦ Ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. Produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. [Cf. fr. substitut, lat. substitutus]. substantiv masculinsubstitut

SUBSTITÚT s. m. 1. cel care ține locul titularului. ◊ ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. 3. element lingvistic care poate înlocui, în aceleași condiții gramaticale, un alt element lingvistic; substituent (2). (< fr. substitut, lat. substitutus) substantiv masculinsubstitut

substitút1 (persoană) (înv.) s. m., pl. substitúți substantiv masculinsubstitut

*substitút2 (element) s. n., pl. substitúte substantiv masculinsubstitut

substitut m. magistrat însărcinat de a înlocui la parchet pe procurorul general. substantiv masculinsubstitut

*substitút m. (lat. substitutus, substituit). Pus în loc, înlocuitor. Acela care ține locu procuroruluĭ absent: substitut de procuror. substantiv masculinsubstitut

SUBSTITÚT, (1) substituți, s. m., (2) substitute, s. n. 1. S. m. Persoană care înlocuiește temporar pe titularul unei funcții. ◊ Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat care avea acest grad. 2. S. n. Produs, obiect etc. care înlocuiește alt produs, alt obiect etc., având (aproximativ) același rol. ♦ Semn, imagine, notație etc. folosite pentru a desemna o noțiune cu aceeași semnificație. – Din fr. substitut, lat. substitutus. substantiv masculinsubstitut

SUBSTITÚT, substitúte, s. n. Succedaneu. [folosit în corpul DEX] substantiv neutrusubstitut

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisubstitut

substitut  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular substitut substitutul
plural substitute substitutele
genitiv-dativ singular substitut substitutului
plural substitute substitutelor
substitut  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular substitut substitutul
plural substitute substitutele
genitiv-dativ singular substitut substitutului
plural substitute substitutelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z