Alege sensul dorit: substitui -temporar substitui -verb tranzitiv

substitui definitie

*substítuĭ și -esc saŭ -ĭésc, a -í v. tr. (lat. sub-stituere, d. sub, dedesupt, și statuere, a așeza. V. con-stituĭ. – Se conjugă ca constituĭ). Pun în locu altuĭa: a substitui un testament fals în locu unuĭa adevărat, a substitui o vorbă noŭă în locu alteĭa vechĭ. A substituĭ un moștenitor, a-ĭ chema la moștenire în lipsa moștenitoruluĭ absent și a-ĭ da misiunea de a păstra moștenirea pînă cînd se va prezenta cel absent. V. refl. Mă pun în locu altuĭa: Jidanu tinde să se substituie pămînteanuluĭ. temporarsubstituĭ

SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. și; substituiesc.Var.: (înv.) substituá vb. I] – Din fr. substituer, lat. substituere. verb tranzitivsubstitui

SUBSTITUÍ vb. IV. tr., refl. A (se) situa în locul altuia; a înlocui. ♦ tr. (Jur.) A desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. [Pron. -tu-i, p.i. substítui și -iesc, 3,6 -ie. / cf. fr. substituer, it. sostituire < lat. substituere]. verb tranzitivsubstitui

SUBSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) situa în locul altuia; a înlocui. II. tr. 1. (mat.) a înlocui într-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele). 2. (jur.) a desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. (< fr. substituer, lat. substituere) verb tranzitivsubstitui

substituì v. 1. a pune în loc: a substitui o vorbă alteia; 2. jur. a chema pe cineva la moștenire în locul altuia; 3. a se pune în locul altuia. verb tranzitivsubstituì

SUBSTITUÁ vb. V. substitui. verb tranzitivsubstitua

SUBSTITUÁ vb. I v. substitui. verb tranzitivsubstitua

substituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. substítui, 3 substítuie, imperf. 3 sg. substituiá; conj. prez. 3 să substitúie verb tranzitivsubstitui

SUBSTITUÍ, substitui, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) situa, a (se) pune în locul altuia. ♦ (Jur.) A comite infracțiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. și: substituiesc.Var.: (înv.) substitui vb. I] – Din fr. substituer, lat. substituere. verb tranzitivsubstitui

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluisubstitui

substitui  temporar infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)substitui substituire substituit substituind singular plural
substituind substituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) substituiesc (să)substitui substituiam substituii substituisem
a II-a (tu) substitui (să)substituiești substituiai substituiși substituiseși
a III-a (el, ea) substituiește (să)substituiai substituia substitui substituise
plural I (noi) substituim (să)substituim substituiam substituirăm substituiserăm
a II-a (voi) substituiți (să)substituiți substituiați substituirăți substituiserăți
a III-a (ei, ele) substituiesc (să)substituie substituiau substitui substituiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z