Alege sensul dorit: substantiv - substantiv masculin substantiv - substantiv neutru

substantiv definitie

SUBSTANTÍV I. s. n. parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc. II. adj. colorant ~ = materie colorantă care vopsește direct fibrele textile (vegetale), fără ajutorul mordanților. (< fr. substantif, lat. substantivum) substantiv masculin substantiv

SUBSTANTÍV adj.m. Colorant substantiv = materie colorantă care vopsește direct fibrele textile, în special cele vegetale, fără ajutorul mordanților. // s.n. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc. [Cf. lat. substantivus, fr. substantif]. substantiv masculin substantiv

substantív1 adj. m., pl. substantívi substantiv masculin substantiv

substantív2 s. n., pl. substantíve substantiv masculin substantiv

*substantív, -ă adj. (lat. substantivus). Fil. Care exprimă substanța. Gram. Verbu substantiv, verbu a fi. S.n., pl. e (lat. substantivum, subînț. nomen, nume). Cuvînt care arată o ființă saŭ un lucru. V. verb. substantiv masculin substantiv

SUBSTANTÍV, (1) substantive, s. n., (2) substantivi, adj. 1. S. n. Parte de vorbire care denumește lucruri, ființe sau noțiuni abstracte și care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr și caz. 2. Adj. (în sintagma) Colorant substantiv = colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților; colorant direct. – Din fr. substantif, lat. substantivus. substantiv masculin substantiv

substantiv n. Gram. vorbă ce exprimă o ființă, un lucru, o idee. substantiv neutru substantiv

SUBSTANTÍV I. s. n. parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc. II. adj. colorant ~ = materie colorantă care vopsește direct fibrele textile (vegetale), fără ajutorul mordanților. (< fr. substantif, lat. substantivum) substantiv neutru substantiv

SUBSTANTÍV adj.m. Colorant substantiv = materie colorantă care vopsește direct fibrele textile, în special cele vegetale, fără ajutorul mordanților. // s.n. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc. [Cf. lat. substantivus, fr. substantif]. substantiv neutru substantiv

SUBSTANTÍV, (1) substantive, s. n., (2) substantivi, adj. 1. S. n. Parte de vorbire care denumește lucruri, ființe sau noțiuni abstracte și care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr și caz. 2. Adj. (în sintagma) Colorant substantiv = colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților; colorant direct. – Din fr. substantif, lat. substantivus. substantiv neutru substantiv

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului substantiv

substantiv   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular substantiv substantivul
plural substantive substantivele
genitiv-dativ singular substantiv substantivului
plural substantive substantivelor
substantiv   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular substantiv substantivul
plural substantive substantivele
genitiv-dativ singular substantiv substantivului
plural substantive substantivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z