submina definitie
SUBMINÁ, subminez, vb. I. Tranz. A ataca, a lovi (indirect, pe ascuns) pentru a slăbi, a compromite, a zădărnici sau a nimici o acțiune, o realizare (a unui adversar). – Sub1- + mina. verb tranzitiv submina
SUBMINÁ vb. I. tr. A dărâma; a ataca, a lovi (pe ascuns prin intrigi și uneltiri). [< sub- + mina]. verb tranzitiv submina
SUBMINÁ vb. tr. a ataca pe ascuns, prin intrigi și uneltiri; a zădărnici. (după fr. sous-miner) verb tranzitiv submina
subminá (a ~) vb., ind. prez. 3 submineáză verb tranzitiv submina
SUBMINÁ, subminez, vb. I. Tranz. A ataca, a lovi (indirect, pe ascuns) pentru a slăbi, a compromite, a zădărnici sau a nimici o acțiune, o realizare (a unui adversar). – Sub1- + mina. verb tranzitiv submina
*subminéz v. tr. (sub- și minez, ca it. sottominare). Minez pe dedesupt. verb tranzitiv subminez
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului submina
| submina verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) submina | subminare | subminat | subminând | singular | plural | ||
| subminând | subminați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | subminez | (să) subminez | subminam | subminai | subminasem | |
| a II-a (tu) | subminezi | (să) subminezi | subminai | subminași | subminaseși | ||
| a III-a (el, ea) | subminează | (să) subminai | submina | submină | subminase | ||
| plural | I (noi) | subminăm | (să) subminăm | subminam | subminarăm | subminaserăm | |
| a II-a (voi) | subminați | (să) subminați | subminați | subminarăți | subminaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | subminează | (să) submineze | subminau | subminară | subminaseră | ||