SUBÍT, -Ă adj. (adesea adv.) Care vine deodată, pe neașteptate, brusc; neprevăzut, inopinat. [< fr. subit, cf. lat. subitus]. adjectivsubit
SUBÍT, -Ă adj. (și adv.) care se produce, pe neașteptate, brusc; neprevăzut, inopinat. (< fr. subit, lat. subitus) adjectivsubit
SUBÍT, -Ă, subiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care se produce într-un timp foarte scurt și pe neașteptate; brusc, neprevăzut, neașteptat. – Din fr. subit. adjectivsubit
subít adj. m., pl. subíți; f. subítă, pl. subíte adjectivsubit
subit a. ce vine pe neașteptate. ║ adv. deodată. adjectivsubit
*subít, -ă adj. (lat. súbitus, d. subire, a se apropia pe furiș. V. sul, inițial). Neașteptat, năprasnic: moarte subită. Adv. Pe neașteptate, de odată: s’a răpezit subit. – Fals subít. adjectivsubit
SUBÍT, -Ă, subiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care se produce într-un timp foarte scurt și pe neașteptate; brusc, neprevăzut, neașteptat. – Din fr. subit. adjectivsubit
subit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | subit | subitul | subită | subita |
plural | subiți | subiții | subite | subitele | |
genitiv-dativ | singular | subit | subitului | subite | subitei |
plural | subiți | subiților | subite | subitelor |