subiacent definitie

SUBIACÉNT, -Ă adj. Care este plasat imediat dedesubt. [Pron. -ia-. / < fr. subjacent, cf. lat. iacens – care este întins]. adjectiv subiacent

SUBIACÉNT, -Ă adj. imediat dedesubt. (< fr. subjacent, lat. subiacens) adjectiv subiacent

!subiacént (-bi-a-) adj. m., pl. subiacénți; f. subiacéntă, pl. subiacénte adjectiv subiacent

SUBIACÉNT, -Ă, subiacenți, -te, adj. Care este plasat dedesubt. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. subjacent, lat. subjacens, -entis. adjectiv subiacent

SUBIACÉNT, -Ă, subiacenți, -te, adj. Care este plasat dedesubt. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. subjacent, lat. subjacens, -entis. adjectiv subiacent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului subiacent

subiacent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular subiacent subiacentul subiacentă subiacenta
plural subiacenți subiacenții subiacente subiacentele
genitiv-dativ singular subiacent subiacentului subiacente subiacentei
plural subiacenți subiacenților subiacente subiacentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z