SUBCOMISÁR, subcomisari, s. m. Funcționar de poliție aflat în imediata subordonare a comisarului în vechea organizare a poliției; gradul acestui funcționar. – Sub1- + comisar (după fr. sous-comissaire). substantiv masculinsubcomisar
SUBCOMISÁR s.m. Funcționar al vechii poliții, inferior în grad comisarului. [După fr. sous-commissaire]. substantiv masculinsubcomisar
SUBCOMISÁR s. m. funcționar al vechii poliții, inferior în grad comisarului. (după fr. sous-commissaire) substantiv masculinsubcomisar
subcomisár s. m., pl. subcomisári substantiv masculinsubcomisar
subcomisar m. ajutorul comisarului. substantiv masculinsubcomisar
*subcomisár m. (sub- și comisar). Ajutor de comisar. substantiv masculinsubcomisar
SUBCOMISÁR, subcomisari, s. m. Funcționar de poliție aflat în imediata subordonare a comisarului; gradul acestui funcționar. – Sub1- + comisar (după fr. sous-comissaire). substantiv masculinsubcomisar
subcomisar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | subcomisar | subcomisarul |
plural | subcomisari | subcomisarii | |
genitiv-dativ | singular | subcomisar | subcomisarului |
plural | subcomisari | subcomisarilor |