reduceri si promotii 2018
Definitie subînțeles - ce inseamna subînțeles - Dex Online

subînțeles definitie

SUBÎNȚELÉS2, -EÁSĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. – V. subînțelege. adjectiv subînțeles

SUBÎNȚELÉS, -EÁSĂ adj. Care reiese sau se înțelege de la sine. // s.n. A vorbi cu subînțeles = a face anumite aluzii. [Pl. -uri. / < subînțelege, după fr. sous-entendu]. adjectiv subînțeles

*subînțelés, -eásă adj. Care se subînțelege (cugetat, dar nu exprimat). S. n., pl. urĭ. Lucru care se subînțelege: o frază cu subînțelesurĭ. adjectiv subînțeles

SUBÎNȚELÉS2, -EÁSĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără sâ fie exprimat. – V. subînțelege. adjectiv subînțeles

SUBÎNȚELÉS1, subînțelesuri, s. n. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie. ◊ Expr. A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. – V. subînțelege. substantiv neutru subînțeles

SUBÎNȚELÉS, -EÁSĂ adj. Care reiese sau se înțelege de la sine. // s.n. A vorbi cu subînțeles = a face anumite aluzii. [Pl. -uri. / < subînțelege, după fr. sous-entendu]. substantiv neutru subînțeles

SUBÎNȚELÉS s. n. ceea ce reiese sau se înțelege de la sine. ♦ a vorbi cu ~ = a face anumite aluzii. (< subînțelege) substantiv neutru subînțeles

!subînțelés (su-bîn-/sub-în-) s. n., pl. subînțelésuri substantiv neutru subînțeles

subînțeles a. și n. 1. ceea ce se subînțelege; 2. cugetat, dar nu exprimat. substantiv neutru subînțeles

SUBÎNȚELÉS1, subînțelesuri, s. n. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie. ◊ Expr. A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. – V. subînțelege. substantiv neutru subînțeles

*subînțelég, -lés, a -lége v. tr. Nu maĭ exprim ceĭa ce e în gînd și se întelege ușor. De ex.: și mie una (adică: dă-mĭ). verb tranzitiv subînțeleg

SUBÎNȚELÉGE, subînțelég, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după fr. sous-entendre). verb tranzitiv subînțelege

SUBÎNȚELÉGE vb. III. refl. A lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. [P.i. subînțelég. / < sub- + înțelege, după fr. sousentendre]. verb tranzitiv subînțelege

SUBÎNȚELÉGE vb. refl. a lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. (după fr. sous-entendre) verb tranzitiv subînțelege

!subînțelége (a ~) (su-bîn-/sub-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subînțelég, 1 pl. subînțelégem, perf. s. 1 sg. subînțeleséi, 1 pl. subînțeléserăm; part. subînțelés verb tranzitiv subînțelege

subînțelege v. a nu exprima, în vorbire sau scriere, tot ce avem în minte. verb tranzitiv subînțelege

SUBÎNȚELÉGE, subînțeleg, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după fr. sous-entendre). verb tranzitiv subînțelege

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului subînțeles

subînțeles   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular subînțeles subînțelesul
plural subînțeleși subînțeleșii
genitiv-dativ singular subînțeles subînțelesului
plural subînțeleși subînțeleșilor
subînțeles   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular subînțeles subînțelesul subînțelea subînțeleasa
plural subînțeleși subînțeleșii subînțelese subînțelesele
genitiv-dativ singular subînțeles subînțelesului subînțelese subînțelesei
plural subînțeleși subînțeleșilor subînțelese subînțeleselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z