sub definitie

SUB- pref. „inferior” (spațial, ierarhic, calitativ sau dimensional), „derivat, ulterior”. (< fr. sub-, sous-, cf. lat. sub) invariabilsub

sub prep. – 1. Dedesubtul (indică o relație de inferioritate sau de dependență). – 2. În timpul (indică o corespondență în timp). – 3. (Prefix) Indică un grad inferior. – Var. 1 și 2 subt, sup. Mr. sum, suplu, su, megl. sup, istr. su. Lat. subtŭs (Diez, I, 390; Pușcariu 1668; REW 8402), cf. it. sotto, prov., cat. sots, fr. sous, sp. so, port. sob. Ca pref., se atașează atît la cuvintele împrumutate deja în forma lor compusă (subaltern ‹ fr. subalterne), ca și la cuvintele proprii rom. (subîmpărțit, subînțelege). – Comp. dedesubt, adv. (în partea de jos); subtoaie, s. f. (Trans., grindă). invariabilsub

sub prep. invariabilsub

sub prep. arată 1. starea unui lucru în raport cu altul mai înalt: scăunel sub masă; 2. timpul: sub republică; 3. fig. dependență, subordinațiune: a servi sub un ofițer. [Lat. SUB]. invariabilsub

SUB² prep. I. (Introduce un complement circumstanțial de loc). 1. (Arată poziția unei persoane sau a unui lucru care se găsește sau ajunge mai jos decât cineva sau ceva) Dedesubt. A căzut sub masă. ◊ Exp. A se afla (sau a fi, a se pomeni) sub soare = a exista; a trăi. A muri sub cuțit = a muri în timpul unei operații chirurgicale. ♦ (împreună cu prep. „de”, indică punctul de plecare al unui fenomen) De sub pământ se aud zgomote. ♦ (împreună cu prep. „pe”, arată în mod neprecis poziția sau mișcarea unui lucru care se află mai jos decât altul, dedesubtul altuia) Se plimba pe sub ferestre. 2. (Rar) În. 3. La marginea, la poalele, jos. Lângă... Sub zidurile cetății. II. (Introduce un complement circumstanțial de timp) În timpul, pe vremea. Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul. ◊ (Pop.) Sub seară = pe înserate. Pe sub seară = cam pe seară, spre seară. Sub amiază (sau amiazăzi) = aproape de miezul zilei. III. (Introduce un complement circumstanțial de cauză) Iarbă ofilită sub arșița soarelui. IV. (Introduce un complement circumstanțial de mod) 1. (Exprimă un raport de supunere, de dependență față de cineva) Avea sub mână o armată de subalterni. 2. (în expr.). Sub ochii (cuiva) = în prezența (cuiva), fiind de față (cineva). A ține (sau a păstra) sub cheie = a tăinui (ceva). A fi (sau a se găsi) sub foc = a se găsi în prima linie de luptă. Sub pretext (sau cuvânt, motiv) că... = invocând un motiv (fals). Sub niciun cuvânt (sau chip) = cu niciun preț, nicidecum, niciodată. Sub semnătură = cu numele semnat (spre confirmare). Sub titlu de... = purtând numele sau titlul de... Sub lozinca... = cu cuvântul de ordine, cu deviza... 3. (înaintea unui numeral sau a unui nume de cantitate, exprimă inferioritatea cantitativă) Mai puțin ca... Sub o mie de lei. V. (Introduce nume predicative și atribute) Un spectacol sub așteptări. VI. (Introduce un complement circumstanțial de relație; în expr.) Sub raportul... (sau sub acest raport) = din punctul de vedere al... [Var.: (pop.) supt, subt prep.] – Lat. subtus. invariabilsub

*sub- (lat. sub, supt, dedesupt), prefix care arată inferioritatea în loc saŭ în grad: subteran, submarin, subsol, subdirector, subcomisar, subordine, subdiviziune, subjugat, subînțeles, subcutaneŭ. Înainte de b, p se asimilează saŭ cade; subibliotecar, suprefect. V. supt și ipo-, supra- ș. a. invariabilsub

SUB¹- Element de compunere care indică poziția inferioară a unui obiect față de altul sau o cantitate, o intensitate, o calitate, o ierarhie inferioară în raport cu alta de același tip, și care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. – Din fr. sub-, lat. sub. invariabilsub

a băga (pe cineva) sub masă expr. 1. a îmbăta (pe cineva). 2. a ieși victorios dintr-o dispută; a învinge (pe cineva) într-o dispută. invariabilabăga

pe sub prep. invariabilpesub

de sub prep. invariabildesub

a sufla (ceva) de sub nasul cuiva expr. a-și însuși un lucru care aparține de drept altuia sau pe care ar dori să și-l însușească altcineva. invariabilasufla

*sub voce (lat.) loc. adv.; abr. s.v. invariabilsubvoce

SUB VOCE loc. adv. Indicație prin care se face trimitere la un anumit cuvânt dintr-o lucrare. [Abr.: s.v.] – Loc. lat. invariabilsubvoce

sub aripa (cuiva) expr. sub protecția (cuiva), protejat (de cineva). invariabilsubaripa

sub papuc expr. (iron. – d. bărbați) condus (de o femeie), care ascultă (de o femeie). invariabilsubpapuc

pe sub mână, pe sub tejghea expr. pe ascuns, în mod clandestin. invariabilpesubmână

a fi sub papuc expr. (d. bărbați) a fi sub autoritatea deplină a soției / iubitei. invariabilafisubpapuc

a se băga pe sub pielea cuiva expr. v. a se băga în sufletul cuiva. (2.) invariabilasebăgapesubpieleacuiva