stărostire definitie

credit rapid online ifn

stărostí, -esc, vb. tranz. – 1. A peți (prin staroste). 2. A fi staroste. – Din staroste. verb tranzitivstărosti

stărostí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostésc, imperf. 3 sg. stărosteá; conj. prez. 3 să stărosteáscă verb tranzitivstărosti

credit rapid online ifn

stărostì v. a mijloci o căsătorie: Paltin Craiu a stărostit COȘBUC. verb tranzitivstărostì

STĂROSTÍ, stărostesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A peți o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nuntii. – Din staroste. verb tranzitivstărosti

2) stărostésc v. tr. Mold. Trans. Mijlocesc o căsătorie. verb tranzitivstărostesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistărostire

stărostire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stărostire stărostirea
plural stărostiri stărostirile
genitiv-dativ singular stărostiri stărostirii
plural stărostiri stărostirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z