STÂRNITÓR, -OÁRE, stârnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care stârnește (ceva). 2. S. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase. – Stârni + suf. -tor. adjectivstârnitor
STÂRNITÓR, -OÁRE, stârnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care stârnește (ceva). 2. S. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase. – Stârni + suf. -tor. adjectivstârnitor
stârnitor | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | stârnitor | stârnitorul | stârnitoare | stârnitoarea |
plural | stârnitori | stârnitorii | stârnitoare | stârnitoarele | |
genitiv-dativ | singular | stârnitor | stârnitorului | stârnitoare | stârnitoarei |
plural | stârnitori | stârnitorilor | stârnitoare | stârnitoarelor |