STÂNJENÍT, -Ă, stânjeniți, -te, adj. Stingherit, jenat; intimidat, încurcat. ♦ Care exprimă, trădează stinghereală, jenă, sfială, încurcătură. [Var.: (pop.) stânjinít, -ă adj.] – V. stânjeni. adjectivstânjenit
STÂNJENÍT, -Ă, stânjeniți, -te, adj. Stingherit, jenat; intimidat, încurcat. ♦ Care exprimă, trădează stinghereală, jenă, sfială, încurcătură. [Var.: (pop.) stânjinít, -ă adj.] – V. stânjeni. adjectivstânjenit
stânjeniță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | stânjeniță | stânjenița |
plural | stânjenițe | stânjenițele | |
genitiv-dativ | singular | stânjenițe | stânjeniței |
plural | stânjenițe | stânjenițelor |