stup definitie

credit rapid online ifn

stup (-pi), s. m. – Știubei, roi, matcă. – Mr. stup. Sb. stup „stîlp”, din sl. stlŭpŭ, stlŭbŭ (› stîlp). Cf. sb. stublina, stuga „trunchi gol de arbore”, stub „coloană” față de rut. stub „trunchi găunos”), căci un trunchi gol era forma curentă a stupului primitiv. Totuși acest etimon a fost respins și s-a preferat în general lat. *stupusgr. στύπος (Meyer, IF, VI, 121; Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 50; Diculescu, Elementele, 463; REW 8334; Candrea), care nu pare mai convingător. Din aceiași rădăcină sl., prin intermediul rut. deja citat, provine știob, s. n. (vas de lemn pentru lături), și de aici, cu suf. dim., știubei, s. n. (Mold., stup; Olt., Trans., albie, troacă). Înrudirea între stup și știubei, a fost pusă la îndoială, datorită diferențelor de consonantism (Tiktin); dar aceste diferențe existau deja în sl. Der. stupar, s. m. (prisăcar); stupărie, s. f. (stupină; apicultură); stupărit, s. n. (apicultură); stupină, s. f. (prisacă); stupiniță, s. f. (plantă, Platanthera bifolia, P. chlorantha). substantiv masculinstup

stup, -i, s.m. – Deșirătură în partea de jos a poalelor țărănești; încrețitură la poale, în formă de romb (cf. fagurele de albină): „Lăsați-mi mâna dreaptă / Ca să-m ridic rochia / Ca să-m slobod io stupii / Să-m jelească părințî” (Bilțiu 1990: 174). – Lat. *stypus; Cf. gr. stupos. substantiv masculinstup

credit rapid online ifn

stup s. m., pl. stupi substantiv masculinstup

stup m. 1. locuință făcută pentru cultura albinelor, de obiceiu din trunchiuri de salcie și plop, din nuiele sau din paie răsucite; 2. fig. putred de bogat: s’ar face stup de bani AL. [Serb. STUP, stâlp (după forma oblongă a stupului); v. știubeiu]. substantiv masculinstup

stup m. (vgr. stýpos, trunchĭ, butuc. Cp. și cu ștĭubeĭ). Trunchĭ scorburos de plop orĭ de salcie orĭ cilindru de vergĭ împletite și lipite cu lut orĭ căsuță de scînduri în care trăĭesc albinele și-șĭ depun mĭerea (V. captar, urdiniș). Toată mĭerea saŭ albinele dintr’un stup: a furat tot stupu. Adv. A fi bogat stup, a fi stup de banĭ, a fi plin de banĭ ca stupu de miere. Fig. Iron. Persoană scundă și grasă, dop. Ștĭubeĭ pus la un izvor ca să adune apa. – În est și ștĭubeĭ, în vest uleĭ. V. stupină. substantiv masculinstup

STUP, stupi, s. m. 1. Adăpost natural sau special confecționat pentru albine, unde acestea trăiesc în familii, formează fagurii și depun mierea; p. ext. adăpostul împreună cu albinele și cu fagurii; știubei. ◊ Expr. A fi (bogat) ca un stup sau a fi (ori a se face) stup de bani = a fi (sau a deveni) foarte bogat, a aduna multă avere. 2. Totalitatea albinelor dintr-un stup (1); familie de albine. – Lat. *stypus. substantiv masculinstup

mélisă f., pl. e (ngr. și vgr. mélissa, albină, d. méli, mĭere; it. melissa, fr. mélisse. Acc. arată că e ngr., nu germ. orĭ rus.). Doŭă plante erbacee labiate foarte aromatice și plăcute albinelor și numite și mătăcĭune, ĭarba stupuluĭ și roĭniță (1. melissa officinalis, 2. dracocéphalum moldávicum). Din frunzele de dr. mold. fac călugăriĭ cunoscuta apă, esență saŭ licor de melisă, numită simplu melisă. Frunzele de mel. off. îs medicinale. V. cătușnică, isop, mintă. substantiv masculinmelisă

roiniță f. 1. mic stup purtăreț în care se prinde noul roiu; 2. sau iarba stupului, plantă foarte aromatică, mult căutată de albine, cu care se freacă stupul când se roiește întâiu (Melissa). substantiv masculinroiniță

mólie-de-stúp v. mólia-stúpilor substantiv masculinmolie-de-stup

!mólia-stúpilor (fluture) (-li-a-) s. f. art./mólie-de-stúp (-li-e-) s. f., g.-d. art. móliei-stúpilor/móliei-de-stúp substantiv masculinmolia-stupilor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistup

stup  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stup stupul
plural stupi stupii
genitiv-dativ singular stup stupului
plural stupi stupilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z