STRĂPÚNGERE, străpungeri, s. f. Acțiunea de a străpunge și rezultatul ei; perforare. – V. străpunge. substantiv femininstrăpungere
STRĂPUNGÉRE, străpungeri, s. f. Acțiunea de a străpunge și rezultatul ei; perforare. – V. străpunge. substantiv femininstrăpungere
străpúng, -púns, a -púnge v. tr. (stră- și -pung din îm-pung). Împung pînă ce ĭese pe dincolo: acu străpunge pînza, a străpunge cu sulița. Fig. Vestea asta ĭ-a străpuns inima, l-a întristat adînc. verb tranzitivstrăpung
STRĂPÚNGE, străpung, vb. III. Tranz. 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; p. ext. a ucide sau a răni cu o armă ascuțită. ♦ A perfora, a găuri. 2. Fig. A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. ◊ Expr. A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie. 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane. [Perf. s. străpunséi, part. străpuns] – Lat. *extrapungere (= transpungere). verb tranzitivstrăpunge
străpunge v. 1. a împinge până în partea cealaltă: îi străpunge limba cu acul; 2. fig. a cauza o vie durere: i-a străpuns inima. [Lat. *EXTRAPUNGERE]. verb tranzitivstrăpunge
străpúnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străpúng, 1 pl. străpúngem, perf. s. 1 sg. străpunséi, 1 pl. străpúnserăm; part. străpúns verb tranzitivstrăpunge
STRĂPÚNGE, străpúng, vb. III. Tranz. 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; p. ext. a ucide sau a răni cu o armă ascuțită. ♦ A perfora, a găuri. 2. Fig. A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. ◊ Expr. A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie. 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane. [Perf. s. străpunsei, part. străpuns] – Lat. *extrapungere (= transpungere). verb tranzitivstrăpunge
străpungere | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | străpungere | străpungerea |
plural | străpungeri | străpungerile | |
genitiv-dativ | singular | străpungeri | străpungerii |
plural | străpungeri | străpungerilor |