strâmtorare definitie

STRÂMTORÁRE, strâmtorări, s. f. Faptul de a (se) strâmtora; înghesuire, restrângere. [Var.: (înv.) strâmtoríre s. f.] – V. strâmtora. substantiv femininstrâmtorare

strâmtoráre s. f., g.-d. art. strâmtorắrii; pl. strâmtorắri substantiv femininstrâmtorare

strâmtorare f. fig. ananghe. substantiv femininstrâmtorare

strîmtoráre f., pl. ărĭ. Nevoĭe de banĭ: a fi în strîmtorare. substantiv femininstrîmtorare

STRÂMTORARE, strâmtorări, s. f. Faptul de a (se) strâmtora; înghesuire, restrângere. [Var.: (înv.) strâmtoríre s. f.] – V. strâmtora. substantiv femininstrâmtorare

STRÂMTORÁ, strâmtorez, vb. I. Tranz. A stingheri mișcările cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtorí vb. IV] – Din strâmtoare. verb tranzitivstrâmtora

strâmtorá (a ~) vb., ind. prez. 3 strâmtoreáză verb tranzitivstrâmtora

strâmtorà v. a aduce la strâmtoare. verb tranzitivstrâmtorà

STRÂMTORÁ, strâmtorez, vb. I. Tranz. A limita posibilitățile de mișcare ale cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtorí vb. IV] – Din strâmtoare. verb tranzitivstrâmtora

strîmtoréz v. tr. (d. strîmtoare). Aduc la strîmtoare (la nevoĭe de banĭ): cheltuĭelile m’aŭ cam strîmtorat. Constrîng. verb tranzitivstrîmtorez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistrâmtorare

strâmtorare		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	strâmtorare	strâmtorarea
nominativ-acuzativ	plural	strâmtorări	strâmtorările
genitiv-dativ	singular	strâmtorări	strâmtorării
genitiv-dativ	plural	strâmtorări	strâmtorărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z