reduceri si promotii 2018
Definitie strunire - ce inseamna strunire - Dex Online

strunire definitie

STRUNÍRE, struniri, s. f. Acțiunea de a struni și rezultatul ei. – V. struni. substantiv feminin strunire

struníre s. f., g.-d. art. strunírii; pl. struníri substantiv feminin strunire

STRUNÍRE, struniri, s. f. Acțiunea de a struni și rezultatul ei. – V. struni. substantiv feminin strunire

struní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunésc, imperf. 3 sg. struneá; conj. prez. 3 să struneáscă verb tranzitiv struni

STRUNÍ, strunesc, vb. IV. Tranz. 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦ Fig. A ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna. 2. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. – Din strună. verb tranzitiv struni

strunì v. Mold. 1. a înstruna; 2 a strânge frâul: a struni calul CR.; 3. fig. a înfrâna; 4. a lega țeapăn carul. [V. strună]. verb tranzitiv strunì

STRUNÍ, strunesc, vb. IV. Tranz. 1. A ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦ Fig. A ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna. 2. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. – Din strună. verb tranzitiv struni

strunèsc v. tr. (vsl. struniti, a pune strune). Înstrunez, pun struna, strîng frîu: a struni calu. Fig. Înfrînez, nu las în voĭe: poporu trebuĭe strunit. – Și -ez. verb tranzitiv strunèsc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului strunire

strunire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular strunire strunirea
plural struniri strunirile
genitiv-dativ singular struniri strunirii
plural struniri strunirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z