strugurel definitie

STRUGURÉL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; struguraș. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. – Strugure + suf. -el. substantiv masculin strugurel

strugurél s. m., pl. struguréi, art. struguréii substantiv masculin strugurel

strugurei m. pl. Bot. coacăză. substantiv masculin strugurei

struguráș m. și strugurél m., pl. eĭ. Strugure mic (de ex., de coacăze). substantiv masculin struguraș

STRUGURÉL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; struguraș. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. – Strugure + suf. -el. substantiv masculin strugurel

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului strugurel

strugurel   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular strugurel strugurelul
plural strugurei strugureii
genitiv-dativ singular strugurel strugurelului
plural strugurei strugureilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z