reduceri si promotii 2018
Definitie struț - ce inseamna struț - Dex Online

struț definitie

STRUȚ1, struți, s. m. Pasăre alergătoare mare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, întrebuințate ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus).Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo. substantiv masculin struț

struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος. substantiv masculin struț

struț1 (pasăre) s. m., pl. struți substantiv masculin struț

struț2 (reg.) (buchet de flori) s. n., pl. strúțuri substantiv masculin struț

struț m. cea mai mare din toate păsările, locuiește în Africa și într’o mare parte a Aziei, se vânează pentru penele sale (Struthio camelus). [Lat. STRUTHIO]. substantiv masculin struț

struț, -uri, s.n. – Buchet de flori (la pălărie) (Papahagi 1925): „Frunză verde, măr, măruț / Toți feciorii poartă struț” (Calendar 1980: 94); „Nu se putea pomeni la intrarea în ceata de colindători fără struț, la căciulă. În componența lui intrau flori de iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, datorită degradării obiceiului, locul struțului vegetal a fost luat de struțul de hârtie” (Bilțiu 1996). – Din germ. Strauβ „buchet„. substantiv masculin struț

STRUȚ1, struți, s. m. Pasăre mare alergătoare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, folosite ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo. substantiv masculin struț

struț n. Tr. buchet. [Nemț. STRAUSS]. substantiv neutru struț

STRUȚ2, struțuri, s. n. (Reg.) Buchet de flori. – Din struț1 (cu sensul după germ. Strauss „struț1” și „buchet”). substantiv neutru struț

struț (struțuri), s. n. – (Trans.) Buchet. Germ. Strauss (Candrea). – Der. înstruța, vb. (a orna cu flori, a împodobi). substantiv neutru struț

STRUȚ2, struțuri, s. n. (Reg.) Buchet de flori. – Din struț1 (cu sensul după germ. Strauss „struț1” și „buchet”). substantiv neutru struț

1) struț m. (rudă cu țurțurĭ). Mold. Pl. Țurțurĭ (rev. I. Crg. 4, 60). temporar struț

3) struț n., pl. urĭ (germ. strauss). Trans. Buchet. temporar struț

4) struț n., pl. urĭ. Carabină, pușcă scurtă.(Aricescu, Ist. Revol. Rom. d. 1821, pag. 30, Craĭova, 1874, tip. Chițu). temporar struț

2) struț m. (it struzzo, d. lat. strúthio, care e vgr. struthion. Cp. cu papagal). Cea maĭ mare pasăre din timpurile noastre (că odinioară au existat și maĭ marĭ). Stomah de struț, stomah care mistuĭe tot, stomah foarte sănătos. – L. V. și strutocámil, pl. lĭ, și -ámilă f., pl. e (ngr. struthokámilos). V. casoar, nandu, dront. – Struțu locuĭește pin Africa tropicală. Are aripĭ cu pene moĭ, așa în cît nu poate zbura. Dar la fugă e neîntrecut, în înălțime ajunge pînă la 2,50 m. Există și crescătoriĭ de struțĭ. temporar struț

țúrțur (est) și țúrțure (vest) m. (var. din zurzur și zorzon și rudă cu cĭucure, struț 1 țirțiră și țîrîĭ). Vîrf de gheață (stalactită) care se formează la streșinĭ cînd zăpada se topește ziŭa și îngheață noaptea. – Și țorțurĭ (Bz.), țurțurĭ, zdrențe care atîrnă la o haĭnă, șfichĭurĭ la bicĭ. Și struțĭ (Mold.), țurțurĭ. Și stur, m. (Ps. S. 148, 8). temporar țurțur

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului struț

struț   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular struț
plural
genitiv-dativ singular
plural
struț   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular struț
plural
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z