stropșit definitie

STROPȘÍT, -Ă, stropșiți, -te, adj. 1. (Pop.) Zdrobit, sfărâmat, strivit în picioare. ♦ Stricat, deformat. 2. Fig. (Reg.; despre oameni; adesea substantivat) Zăpăcit, smintit; năbădăios, îndrăcit. 3. Fig. (Pop. și fam.; despre cuvinte) Pocit, deformat, schimonosit, stâlcit. – V. stropși. adjectivstropșit

stropșit, -ă, stropșiți, -te adj. (pop.) pocit, deformat, stâlcit adjectivstropșit

stropșit a. și m. Mold. 1. stricat, epileptic: mulți oameni stropșiți am văzut AL.; 2. fig. pocit: ba ei drege tu, stropșitule ! AL. adjectivstropșit

stropșít, -ă adj. Diform, ciunt: pictor stropșit, (fig.) cuvinte stropșite. Est. Zăpăcit, zevzec, apucat, epileptic: maĭ încet, stropșitule ! Adv. A vorbi stropșit, a stropși cuvintele. adjectivstropșit

STROPȘÍT, -Ă, stropșiți, -te, adj. 1. (Pop.) Zdrobit, sfărâmat, strivit în picioare. ** Stricat, deformat. 2. Fig. (Reg.; despre oameni; adesea substantivat) Zăpăcit, smintit; năbădăios, îndrăcit. 3. Fig. (Pop. și fam.; despre cuvinte) Pocit, deformat, schimonosit, stâlcit. – V. stropși. adjectivstropșit

stropșí, stropșesc, vb. tranz și refl. – 1. A strivi, a prăpădi, a nimici. 2. A poci, a (se) deforma, a (se) schimonosi: „Că baiu al rău l-a stropși, / La mine de n-a zini” (Calendar 1980: 121). Din sl. stroșiti. verb tranzitivstropși

stropși, stropșesc I v. t. a deforma, a stâlci cuvintele (în pronunțare sau în scris) II v. r. (pop.) a se răsti la cineva; a se burzului, a se oțărî. verb tranzitivstropși

stropșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropșésc, imperf. 3 sg. stropșeá; conj. prez. 3 să stropșeáscă verb tranzitivstropși

STROPȘÍ, stropșesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A zdrobi, a sfărâma călcând în picioare. ♦ A strivi, a zdreli. ♦ A prăpădi, a nimici. 2. Tranz. (Pop.) A stâlci pe cineva în bătaie. ♦ Fig. (Fam.) A poci, a deforma, a schimonosi, a stâlci cuvintele (în pronunțare sau în scris). 3. Refl. (Pop. și fam.) A se răsti la cineva (încruntându-se); a se burzului, a se oțărî. 4. Tranz. (Pop.; despre boli) A cuprinde, a lovi pe cineva pe neașteptate. – Cf. bg. strošvam. verb tranzitivstropși

stropșì v. Mold. 1. a sfărâma prin călcare; 2. a ciunti de vr’un membru: apoi să nu-l stropșești ? AL.; 3. a se răsti,: a se strâmba amenințând: se stropșește la ea CR.; 4. fig. a desfigura: a stropși cuvinte. [Cf. it. STROPPIARE, a stropși]. verb tranzitivstropșì

STROPȘÍ, stropșesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A zdrobi, a sfărâma călcând în picioare. ♦ A strivi, a zdreli. ♦ A prăpădi, a nimici. 2. Tranz. (Pop.) A stâlci pe cineva în bătaie. ♦ Fig. (Fam.) A poci, a deforma, a schimonosi, a stâlci cuvintele (în pronunțare sau în scris). 3. Refl. (Pop. și fam.) A se răsti la cineva (încruntându-se); a se burzului, a se oțărî. 4. Tranz. (Pop.; despre boli) A cuprinde, a lovi pe cineva pe neașteptate. – Cf. bg. strošvam. verb tranzitivstropși

stropșésc v. tr. (din *strovșesc, *stroșvesc, bg. strošvam, sfărîm. Cp. și cu sîrb. stropoštati, a se prăbuși, štropotati, a face gălăgie). Vechĭ. Calc. Fig. Azĭ. Zdrobesc: a stropși o oaste. Deformez, sfărîm, cĭuntesc: l-a stropșit o căruță. Fig. A stropși cuvintele, o limbă. V. refl. Est. Mă răstesc, mă sluțesc, mă strîmb amenințător: a te stropși la niște copiĭ ca să tacă. V. stîlcesc. verb tranzitivstropșesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistropșit

stropșit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stropșit stropșitul stropși stropșita
plural stropșiți stropșiții stropșite stropșitele
genitiv-dativ singular stropșit stropșitului stropșite stropșitei
plural stropșiți stropșiților stropșite stropșitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z