stricnea definitie
- Vezi aici mai multe sinonimestricnea
- Vezi aici mai multe rimestricnea
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cust
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep custr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuea
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunea
STRICNEÁ, stricnele, s. f. (Reg.) Cuțit cu o limbă specială, folosit pentru a lăsa sânge animalelor bolnave; p. restr. limba acestui cuțit. [Var.: stricneálă s. f.] – Stricni1 + suf. -ea. substantiv femininstricnea
stricneá (reg.) s. f., art. stricneáua, g.-d. art. stricnélei; pl. stricnéle, art. stricnélele substantiv femininstricnea
stricnea f. Mold. instrument de luat sânge la vite. [Tras din stricnì]. substantiv femininstricnea
stricneá f., pl. ele (d. stricnesc). Est. Lanțetă, cuțit de luat sînge. Fc. Strecnea, prostovol. – În Dolj trîcnea (CL. 1922, 371), lanțetă. V. sîmcea. substantiv femininstricnea
STRICNÍ1, stricnesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A cresta, a înțepa cu stricneaua un animal bolnav, pentru a-i lua sânge. ♦ A plesni pe cineva cu biciul (până dă sângele). 2. A spinteca peștele pentru a-l curăța. – Din sl. strŭknonti. verb tranzitivstricni
STRICNÍ2, stricnesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A striga, a răcni. – Et. nec. verb tranzitivstricni
stricnì v. Mold. 1. a lua sânge la cai; 2. a pișcq până la sânge cu biciul: te stricnesc cu sfichiu de foc AL. [Rus, STREKNUTI, a înțepa]. verb tranzitivstricnì
stricní (-nésc, -ít), vb. – 1. A sîngera, a lua sînge de la un animal. – 2. A înțepa, a împunge. – 3. (Banat) A zgudui. – 4. A striga, a răcni. Sl. strŭknąti „a înțepa” (Tiktin). – Der. stricnea (var. stricneală), s. f. (trocar, cuțit special pentru a lăsa sînge la cai); stricnitură, s. f. (împunsătură; înjunghietură, înțepătură). verb tranzitivstricni
stricní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stricnésc, imperf. 3 sg. stricneá; conj. prez. 3 să stricneáscă verb tranzitivstricni
STRICNÍ2, stricnesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A striga, a răcni. – Et. nec. verb tranzitivstricni
STRICNÍ1, stricnesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A cresta, a înțepa cu stricneaua un animal bolnav, pentru a-i lua sânge. ♦ A plesni pe cineva cu biciul (până dă sângele). 2. A spinteca peștele pentru a-l curăța. – Din sl. strŭknonti. verb tranzitivstricni
stricnésc și strîcnésc v. tr. (rus. streknútĭ, vsl. strŭknonti, strĭekati, a împunge. V. streche). Est. Împung cu stricneaŭa ca să ĭaŭ sînge: a stricni o vită. Vaccinez, altoĭesc. Apes peștele ca să ĭasă icrele. Fig. Bicĭuĭesc pînă la sînge: acu te stricnesc cu șfichiu ! – Și strecnesc (Neam. Rom. Pop. 3,89). În Dolj trîcnesc (CL. 1922, 371). V. trîcnesc. verb tranzitivstricnesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistricnea
| stricnea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | stricnea | stricneaua |
| plural | stricnele | stricnelele | |
| genitiv-dativ | singular | stricnele | stricnelei |
| plural | stricnele | stricnelelor | |