reduceri si promotii 2018
Definitie stricăciune - ce inseamna stricăciune - Dex Online

stricăciune definitie

STRICĂCIÚNE, stricăciuni, s. f. 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus. ♦ Vătămare. 2. Efect rău, păgubitor. 3. Depravare, corupție. – Strica + suf. -ăciune. substantiv feminin stricăciune

stricăciúne s. f., g.-d. art. stricăciúnii; pl. stricăciúni substantiv feminin stricăciune

stricăciune f. lucru stricat, pagubă. substantiv feminin stricăciune

stricăcĭúne f. Deteriorare, vătămare, pagubă: ciocnirea a făcut stricăcĭunĭ corăbiiĭ, ploaĭa a cauzat stricăcĭunĭ caselor. Corupțiune. V. avarie. substantiv feminin stricăcĭune

STRICĂCIÚNE, stricăciuni, s. f. 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă cauzată de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus. ♦ Vătămare. 2. Efect rău, păgubitor. 3. Depravare, corupție. – Strica + suf. -ăciune. substantiv feminin stricăciune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului stricăciune

stricăciune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stricăciune stricăciunea
plural stricăciuni stricăciunile
genitiv-dativ singular stricăciuni stricăciunii
plural stricăciuni stricăciunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z