STRESÁ vb. tr. a produce stres (1). (< fr. stresser) verb tranzitivstresa
STRESÁ, stresez, vb. I. Tranz. A produce stres; a tulbura, a deregla organismul uman din cauza unui stres. ♦ A supune ființa umană unui stres, tulburând-o, angoasând-o. ◊ Refl. S-a stresat. – Din fr. stresser. verb tranzitivstresa
stresa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)stresa | stresare | stresat | stresând | singular | plural | ||
stresând | stresați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | stresez | (să)stresez | stresam | stresai | stresasem | |
a II-a (tu) | stresezi | (să)stresezi | stresai | stresași | stresaseși | ||
a III-a (el, ea) | stresează | (să)stresai | stresa | stresă | stresase | ||
plural | I (noi) | stresăm | (să)stresăm | stresam | stresarăm | stresaserăm | |
a II-a (voi) | stresați | (să)stresați | stresați | stresarăți | stresaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | stresează | (să)streseze | stresau | stresară | stresaseră |