strecura definitie

credit rapid online ifn

strecór, a -curá v. tr. (lat. *extra-cólo [saŭ *trans-colo], -coláre, d. côlum, strecurătoare de vărguțe împletite. – Strecoară, să strecoare). Fac să treacă pin strecurătoare (laptele, ceaĭu). V. refl. Fig. Trec pe nesimțite: mulțĭ anĭ s’aŭ strecurat. Străbat pe furiș saŭ pe nesimțite, mă furișez, mă șupuresc: Jidaniĭ s’aŭ strecurat în țară, peștișorii i s’aŭ strecurat pintre degete și aŭ scăpat. Străbat, răzbat: de abea m’am strecurat pin mulțime. – În nord strécur, strécură, să strécure, în vest și stră-. verb tranzitivstrecor

STRECURÁ, strecór, vb. I. 1. Tranz. A trece un lichid printr-o strecurătoare, printr-o sită, printr-o țesătură pentru a-l separa de părticelele solide sau de corpuri străine și pentru a-l limpezi, a-l face omogen. 2. Refl. (Despre lichide) A curge (câte puțin) printr-o crăpătură, printr-un loc îngust; a picura, a se prelinge. 3. Refl. și tranz. A pătrunde sau a face să pătrundă printr-un desiș, printr-un loc strâmt, greu accesibil. 4. Refl. A intra, a ieși sau a se deplasa, a trece pe furiș, fără să facă zgomot și fără să fie observat; a se furișa. ♦ Tranz. A așeza undeva un lucru ori a introduce undeva pe cineva sau ceva cu mișcări ușoare, pe nesimțite. ♦ Tranz. Fig. A spune cuiva ceva în mod discret sau în treacăt. 5. Refl. A se infiltra în mijlocul unui grup (omogen) de oameni, având grijă să nu fie observat. 6. Refl. A trece pe rând și pe nesimțite, a se perinda; fig. (despre unități de timp) a trece, a se scurge. – Probabil din s- + trece (după spânzura, vântura etc.). verb tranzitivstrecura

credit rapid online ifn

strecurá (-cór, -át),vb. 1. A trece prin sită, printr-o țesătură etc. un lichid. – 2. A limpezi, a purifica, a rafina. – 4. (Refl.) A se fofila, a se furișa, a se băga. – Var. străcura. Mr. stricor, stricurare. Lat. cōlāre, prin intermediul *transcōlāre (Cipariu, Gram., 368; Meyer, Alb. St., IV, 110) sau extracōlāre (Pușcariu 1650). Rezultatul stre- (în loc de stră-) este normal, și nu trebuie explicat prin intermediul lat. stĕrcǒrāre „a îngrășa cu bălegar”(Candrea; cf. Tiktin). Mai curînd se datorează unui contact semantic cu între, printre, deoarece strecura înseamnă „a trece”. – Der. strecurătoare, s. f. (obiect prin care se strecoară un lichid); strecătoare, s. f. (strecurătoare), probabil prin confuzie cu trece, cf. trecătoare (altă opinie la Graur, Rom., LIII, 384). verb tranzitivstrecura

strecurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strecór, 3 strecoáră, 1 pl. strecurắm; conj. prez. 3 să strecoáre verb tranzitivstrecura

strecurà v. 1. a face să curgă picătură cu picătură: a strecura lapte; 2. fig. a trece cu încetul și pe nesimțite: se strecurase de atunci mai bine de un an; 3. a se duce pe furiș, a intra pe ascuns: s’a strecurat în casă, se strecurară și fugiră toți; 4. a trece cu greu, a răsbate: cine se poate strecura prin acea mulțime? [Lat. *EXTRACOLARE]. verb tranzitivstrecurà

STRECURÁ, strecór, vb. I. 1. Tranz. A trece un. lichid printr-o strecurătoare, printr-o sită, printr-o țesătură pentru a-l separa de părticelele solide sau de corpuri străine și pentru a-l limpezi, a-l face omogen. 2. Refl. (Despre lichide) A curge (câte puțin) printr-o crăpătură, printr-un loc îngust; a picura, a se prelinge. 3. Refl. și tranz. A pătrunde sau a face să pătrundă printr-un desiș, printr-un loc strâmt, greu accesibil. 4. Refl. A intra, a ieși sau a se deplasa, a trece pe furiș, fără să facă zgomot și fără să fie observat; a se furișa. ♦ Tranz. A așeza undeva un lucru ori a introduce undeva pe cineva sau ceva cu mișcări ușoare, pe nesimțite. ♦ Tranz. Fig. A spune cuiva ceva în mod discret sau în treacăt. 5. Refl. A se infiltra în mijlocul unui grup (omogen) de oameni, având grijă să nu fie observat. 6. Refl. A trece pe rând și pe nesimțite, a se perinda; fig. (despre unități de timp) a trece, a se scurge. - Lat. *extracolare (< lat. colare). verb tranzitivstrecura

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluistrecura

strecura  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)strecura strecurare strecurat strecurând singular plural
strecurând strecurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) strecor (să)strecor strecuram strecurai strecurasem
a II-a (tu) strecori (să)strecori strecurai strecurași strecuraseși
a III-a (el, ea) strecoa (să)strecurai strecura strecură strecurase
plural I (noi) strecurăm (să)strecurăm strecuram strecurarăm strecuraserăm
a II-a (voi) strecurați (să)strecurați strecurați strecurarăți strecuraserăți
a III-a (ei, ele) strecoa (să)strecoare strecurau strecura strecuraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z