straniu definitie

STRÁNIU, -IE adj. (și adv.) ciudat, neobișnuit, bizar. (< it. stranio) adjectiv straniu

strániu (-ie), adj. – Neobișnuit. It. stranio. adjectiv straniu

STRÁNIU, -IE adj. (adesea adv.) Ciudat, neobișnuit, bizar. [Pron. -niu. / < it. stranio]. adjectiv straniu

STRÁNIU, -IE, stranii, adj. (Livr.; adesea adverbial) Care iese din comun, care șochează prin aspect, manifestări etc.; neobișnuit, ciudat, bizar. – Din it. stranio. Cf. it. strano. adjectiv straniu

strániu [niu pron. niu] adj. m., f. stránie (-ni-e); pl. m. și f. stránii adjectiv straniu

straniu a. ciudat: o stranie ființă AL. [Cf. străin]. adjectiv straniu

*strániŭ, -ĭe adj. (fr. étrange, d. lat. ex-tráneus, străin; it strano, straniŭ). Curios, bizar, neînțeles cĭudat: om lucru straniŭ. Adv. A te purta straniŭ. adjectiv straniŭ

STRÁNIU, -IE, stranii, adj. (Adesea adverbial) Care iese din comun, care șochează prin aspect, manifestări etc.; neobișnuit, ciudat, bizar. – Din it. stranio. Cf. it. strano. adjectiv straniu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului straniu

straniu   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular straniu straniul stranie strania
plural stranii straniii stranii straniile
genitiv-dativ singular straniu straniului stranii straniei
plural stranii straniilor stranii straniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z