reduceri si promotii 2018
Definitie strănutare - ce inseamna strănutare - Dex Online

strănutare definitie

STRĂNUTÁRE, strănutări, s. f. Strănutat. – V. strănuta. substantiv feminin strănutare

strănutáre s. f., g.-d. art. strănutắrii; pl. strănutắri substantiv feminin strănutare

STRĂNUTÁRE, strănutări, s. f. Acțiunea de a strănuta și rezultatul ei. – V. strănuta. substantiv feminin strănutare

3) strănút, a -á v. intr. (lat. sternûtáre, a strănuta des, d. sternúere, a strănuta, it. starnutare și -tire, pv. sp. estornudar, fr. éternuer). Expir convulsiv și violent aeru pe nas și pe gură, cum se întîmplă cînd te gîdili în nas orĭ aĭ guturaĭ. – Și stărnut și strenut. V. străfig. verb strănut

strănutá (-t, át), vb. – A elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas și pe gură. – Var. stărnuta, strenuta. Mr. stărnut(are). Lat. sternūtāre (Meyer, Alb. St., IV, 120; Pascu, I, 161; REW 8250), cf. it. starnutare, (v. it. stranutare, sicil. stranutari, friul. stranudá), prov., cat., sp. estornudar, fr. éternuer. Lipsește în Trans. de V (ALR, I, 78). – Der. strănut (var. strănutat, strănutătură), s. f. (acțiunea de a strănuta, zgomotul produs). verb strănuta

strănutá (a ~) vb., ind. prez. 3 strănútă verb strănuta

strănutà v. a da un strănut. [Lat. STERNUTARE]. verb strănutà

STRĂNUTÁ, strănút, vb. I. Intranz. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. – Lat. sternutare. verb strănuta

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului strănutare

strănutare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular strănutare strănutarea
plural strănutări strănutările
genitiv-dativ singular strănutări strănutării
plural strănutări strănutărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z