strămoș definitie

STRĂMÓȘ, -OÁȘĂ, strămoși, -oase, s. m. și f. 1. Persoană care a trăit cu câteva generații înaintea cuiva și care aparține aceleiași familii; (la m. pl.) generații anterioare, înaintași care au trăit într-o epocă îndepărtată; străbun (3), străbunic (2). 2. Străbun (2). – Stră- + moș. substantiv masculin și feminin strămoș

strămóș s. m., pl. strămóși substantiv masculin și feminin strămoș

strămoș m. străbun: din moși stră¬moși [V. moș (cf. străbun)). substantiv masculin și feminin strămoș

strămóș, -oáșă s. (stră- și moș). Străbun, rudă îndepărtată din care te scoborĭ tu în linie dreaptă: Romaniĭ îs strămoșiĭ Românilor. Din moșĭ strămoșĭ, din noaptea timpurilor: Românii îs în Dacia din moșĭ strămoșĭ, acest obiceĭ e din moșĭ strămoșĭ (tradițional). V. get-beget. substantiv masculin și feminin strămoș

STRĂMÓȘ, -OÁȘĂ, strămoși, -oașe, s. m. și f. 1. Persoană care a trăit cu câteva generații înaintea cuiva și din care descind membrii aceleiași familii; (la m. pl.) generații anterioare, înaintașii unui neam, unui popor care au trăit într-o epocă îndepărtată; străbun (3), străbunic (2). 2. Străbunic (1). – Pref. stră- + moș. substantiv masculin și feminin strămoș

strămoáșă s. f., art. strămoașa, g.-d. art. strămoáșei; pl. strămoáșe substantiv masculin și feminin strămoașă

din moși-strămóși loc. adj., loc. adv. substantiv masculin și feminin dinmoși-strămoși