străinătate definitie

străinéște adv. Ca străiniĭ. substantiv feminin străinește

STRĂINĂTATE, străinătăți, s. f. 1. Țară, regiune situată dincolo de granițele propriei patrii. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți. [Pr.: stră-i-.Var.: (pop.) streinătáte s. f.] – Străin + suf. -ătate. substantiv feminin străinătate

străinătáte (stră-i-) s. f., g.-d. art. străinătắții; pl. străinătắți substantiv feminin străinătate

străinătate f. țară străină: a pleca în străinătate. substantiv feminin străinătate

străinătáte f. (d. străin). Țară străină: a pleca în străinătate. Străinime: zboară păsările toate de-atîta străinătate (Em.). – În vest stre-. substantiv feminin străinătate

STRĂINĂTÁTE, străinătăți, s. f. 1. Țară, regiune situată dincolo de granițele propriei patrii. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți. [Pr.: stră-i-.Var.: (pop.) streinătáte s. f.] – Străin + suf. -ătate. substantiv feminin străinătate

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului străinătate

străinătate   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular străinătate străinătatea
plural străinătăți străinătățile
genitiv-dativ singular străinătăți străinătății
plural străinătăți străinătăților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z