străcurătoare definitie
strecurătoáre și stră- f., pl. orĭ. Unealtă de strecurat (o țesătură de păr orĭ de sîrmă [ca la sită], o împletitură de vărgute, o bucată de pînză, de postav, de tinichea găurită ș. a.): a strecura ceaĭu. – În Trans. Mold. strecătoare, zăgîrnă. V. filtru. substantiv feminin strecurătoare
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului străcurătoare
| străcurătoare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | străcurătoare | străcurătoarea |
| plural | străcurători | străcurătorile | |
| genitiv-dativ | singular | străcurători | străcurătorii |
| plural | străcurători | străcurătorilor | |