străcurătoare definitie

strecurătoáre și stră- f., pl. orĭ. Unealtă de strecurat (o țesătură de păr orĭ de sîrmă [ca la sită], o împletitură de vărgute, o bucată de pînză, de postav, de tinichea găurită ș. a.): a strecura ceaĭu. – În Trans. Mold. strecătoare, zăgîrnă. V. filtru. substantiv feminin strecurătoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului străcurătoare

străcurătoare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular străcurătoare străcurătoarea
plural străcurători străcurătorile
genitiv-dativ singular străcurători străcurătorii
plural străcurători străcurătorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z