străbătut definitie

străbát, -bătút, a -báte v. tr. (stră- și bat). Pătrund pin toată lungimea saŭ lățimea: a străbate (a parcurge) o țară în lung și’n lat, glonțu a străbătut scîndura, sulița ĭ-a străbătut (străpuns) trupu. V. intr. Pătrund, răzbat, răzbesc, ajung: glonțu a străbătut pin scîndură, el a străbătut pin zăpadă, pin mulțime; strigătele luĭ au străbătut pină la noĭ. – Strebat (Cjb. Eneida, 6, 139). verb tranzitiv străbat

STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. Tranz. A trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa. 3. Intranz. A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate. ♦ A ajunge la... ♦ Fig. A izbuti, a reuși. – Stră- + bate. verb tranzitiv străbate

străbáte (-t, ătút), vb. – 1. A parcurge. – 2. A traversa, a trece dintr-o parte în cealaltă. – 3. A pătrunde, a intra, a ajunge la. – Mr. străbat(ire). De la bate cu pref. stră-. Der. directă de la un lat. *extrabattĕre (Pascu, I, 50) este improbabilă. – Der. străbătător, adj. (pătrunzător; deștept). verb tranzitiv străbate

străbáte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străbát, 1 pl. străbátem, 2 pl. străbáteți, imperf. 3 sg. străbăteá; conj. prez. 3 să străbátă; imper. 2 sg. străbáte, 2 pl. străbáteți; ger. străbătấnd; part. străbătút verb tranzitiv străbate

străbate v. 1. a călca un loc în toate direcțiunile: a străbate o țară; 2. a, trece prin: a străbate o pădure; 3. fig. a pătrunde: sgomotul străbătu până la noi. [Cf. a bate câmpii]. verb tranzitiv străbate

STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. Tranz. și intranz, A trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. Tranz. A trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa. 3. Intranz. A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate. ♦ A ajunge la... ♦ Fig. A izbuti, a reuși. – Pref. stră- + bate. verb tranzitiv străbate

străbăláre -át, -éz, V. destrăb-. verb tranzitiv străbălare