reduceri si promotii 2018
Definitie strâns - ce inseamna strâns - Dex Online

strâns definitie

STRÂNS1 s. n. Strângere. ♦ Adunare a recoltei; cules. ♦ Vremea, timpul, momentul culesului recoltei. – V. strânge. adjectiv strâns

STRÂNS2, -Ă, strânși, -se, adj., adv., s. f. I. Adj. 1. Legat, înfășurat bine. ♦ Întins, încordat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Strâmt; ajustat (pe talie). ♦ Fig. Îndârjit. ♦ Fig. (Despre relații între oameni) Trainic, puternic. ♦ Fig. (Despre felul de a gândi, de a se exprima) Coerent; concis, precis. 2. Prins, apucat, cuprins cu putere (în mâini). 3. Presat din mai multe părți; înghesuit. ♦ Rânduri strânse = rânduri dese. 4. (Despre părți ale corpului omenesc) închis sau încleștat. ◊ Expr. A fi strâns la mână sau a fi cu mâna strânsă = a fi zgârcit; a fi cumpătat la cheltuieli, econom. ♦ Apropiat tare, lipit. 5. (Despre pânză, hârtie etc.) Înfășurat, împăturit. 6. (Despre ființe sau părți ale lor) Ghemuit, zgârcit; contractat. ◊ Expr. Cu inima strânsă = stăpânit de o emoție puternică; cu teamă. II. Adj. 1. (Despre lucruri) Adunat la un loc; îngrămădit. 2. (Despre bani, avuții) Agonisit, economisit, acumulat. 3. Așezat la loc sigur, pus bine. ♦ Pus în ordine. III. Adv. 1. (Indică gradul cel mai înalt al unor acțiuni) a) Foarte tare, foarte puternic (ca să nu se mai poată desface). b) Foarte mult, cu toată puterea. 2. În mod strict, cu strictețe, întocmai. IV. S. f. (Pop.) Ceea ce agonisește, adună cineva; avere; provizie, recoltă. – V. strânge. adjectiv strâns

strâns s. n. adjectiv strâns

strâns n. fapta de a strânge: strânsul bucatelor. adjectiv strâns

1) strîns n., pl. urĭ. Acțiunea de a strînge: strînsul grînilor. Fălcariță. adjectiv strîns

STRÂNS2, -Ă, strânși, -se, adj., adv., s. f. I. Adj. 1. Legat, înfășurat bine. ♦ Întins, încordat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Strâmt; ajustat (pe talie). ♦ Fig. îndârjit. ♦ Fig. (Despre relații între oameni) Trainic, puternic. ♦ Fig. (Despre felul de a gândi, de a se exprima) Coerent; concis, precis. 2. Prins, apucat, cuprins cu putere (în mâini). 3. Presat din mai multe părți; înghesuit. ◊ Rânduri strânse = rânduri dese. 4. (Despre părți ale corpului omenesc) Închis sau încleștat. ◊ Expr. A fi strâns la mână sau a fi cu mâna strânsă = a fi zgârcit; a fi cumpătat la cheltuieli, econom. ♦ Apropiat tare, lipit. 5. (Despre pânză, hârtie etc.) Înfășurat, împăturit. 6. (Despre ființe sau părți ale lor) Ghemuit, zgârcit; contractat. ♦ Expr. Cu inima strânsă = stăpânit de o emoție puternică; cu teamă. II. Adj. 1. (Despre lucruri) Adunat la un loc; îngrămădit. 2. (Despre bani, avuții) Agonisit, economisit, acumulat. 3. Așezat la loc sigur, pus bine. ♦ Pus în ordine. III. Adv. 1. (Indică gradul cel mai înalt al unor acțiuni): a) Foarte tare, foarte puternic (ca să nu se mai poată desface); b) Foarte mult, cu toată puterea. 2. În mod strict, cu strictețe, întocmai. IV. S. f. (Pop.) Ceea ce agonisește, adună cineva; avere; provizie, recoltă. – V. strânge. adjectiv strâns

2) strîns, -ă adj. Bolnav de boala strînsuluĭ. Strîns cu ușa, 1. prins așa în cît să nu poată nega; 2. slab, cu fața îngustă (iron.). adjectiv strîns

STRÂNS1 s. n. Strângere. ♦ Adunare a recoltei; cules. ♦ Vremea, timpul, momentul culesului recoltei. – V. strânge. adjectiv strâns

fălcáriță f., pl. e (d. falcă). O boală ucigătoare caracterizată pin [!] încleștarea fălcilor (trizm). Cauza acesteĭ boale [!] e un microb care trăĭește pin [!] murdăriile grajdurilor și care pătrunde pin rănĭ. La copiiĭ sugarĭ pătrunde pin rana de la buric cînd ceĭ ce îngrijesc copilu aŭ mîinile murdare. – Se maĭ numește și strîns, ĭar în med. tetanós. adjectiv fălcariță

strîng, -îns, a -î́nge v. tr. (lat stringĕre, a strînge, it. stringere, strignere, pv. estrenher, fr. étreindre, sp. estreñir). Apes din toate părțile așa în cît să se micșoreze: ursu l-a strîns în brațe și l-a înădușit, asasinu l-a strîns cu mînile (cu funia) de gît, a strînge sacu la gură. Fac maĭ strîmt, retrag, micșorez (îndoind, înfășurînd, împachetînd): a strînge un laț, picĭoarele, aripile, pînzele corăbiiĭ, catrafusele, o scrisoare în patru, (fig.) pretentiunile (a le restrînge). Pun la un loc, adun, grămădesc: a strînge grînele de pe cîmp, a strînge armată. Adun, economisesc: a strînge banĭ albĭ pentru zile negre. Percep, încasez: a strînge birurile. Adun, convoc, reunesc: ĭ-a strîns pe totĭ și le-a spus. Pun la loc cum a fost, rechem: a strînge patu (saŭ așternutu), haĭnele, misa (după ce-aĭ mîncat), a-țĭ strînge trupele (după bătălie). A strînge cuĭva mîna, a-l saluta (a-ĭ felicita saŭ a-ĭ mulțămi) strîngîndu-ŭ mîna. A strînge frîu, a ținea calu maĭ din scurt, a nu-l lăsa în voĭe. A te strînge gheata, a simți durere din cauza ghetelor prea strîmte. Fiecare știe unde-l strînge gheata, fie-care-șĭ știe nevoile luĭ. A strînge cu ușa, a prinde așa în cît să nu poată nega. A țĭ se stringe inima (de întristare), a te întrista adînc. verb tranzitiv strîng

strînge (strîng, strîns), vb.1. A strîmta, a îngusta. – 2. A închide, a recupera, a îndesa. – 3. A îmbrățișa, a lua în brațe. – 4. A rămîne prea mic un obiect de îmbrăcăminte. – 5. A pe urmele cuiva. – 6. A comprima, a concentra. – 7. A încuia, a închide. – 8. A face clăi, a așeza laolaltă. – 9. A culege, a recolta. – 10. A economisi, a pune bine. – 11. A orîndui, a pune la loc. – 12. (Refl.) A se micșora. – Mr. stringu, strinșu, strimptu, strindzire, megl. string, strinș, strins. Lat. strĭngĕre (Pușcariu 1661; REW 8315), cf. vegl. strengar, it. stringere, prov. estrenher, fr. étreindre, cat. estrenyer, sp. estreñir, alb. strëngoń (Philippide, II, 655). – Der. astrînge, vb. (a aduna, a culege), înv. și Banat, Trans., cu a- protetic, sau direct din lat. astringĕre (DAR); strîns, s. n. (o anumită boală de copii, probabil crampe, colică; recoltă, cules); strînsătură, s. f. (strîngere, apăsare); strînsoare (var. înv., strinsoare), s. f. (strîngere; înv., recoltă; înv., bogăție, avere; înv., dificultate, îngrădire; înv., caznă, tortură; înv., necaz); strînsură, s. f. (acțiunea de a strînge; recoltă; avere, bogăție; adunare, mulțime; înv., armată improvizată cu oameni neinstruiți); strînsă, s. f. (înv., bogăție, avere); strîngător, adj. (econom, care agonisește; adunător; culegător); constrînge, vb. (a sili, a obliga), traducere din fr. contraindre; restrînge, vb. (a reduce), traducere din fr. restreindre. verb tranzitiv strînge

STRẤNGE, strâng, vb. III. I. l.Tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfășurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ♦ Expr. A strânge cureaua = a răbda (de foame); a fi obligat să-și restrângă (mult) cheltuielile de trai. (Refl.) A i se strânge funia la par = a ajunge într-o situație dificilă, când nu mai poate face cum vrea. ♦ A apropia mai mult de corp părțile unui veșmânt (pentru a se acoperi, pentru a se feri de frig etc.). ♦ Fig. A întări o prietenie, o alianță, o relație etc. 2. Tranz. A prinde, a apuca cu mâna, cu brațele, a ține, nelăsând să-i scape. ◊ Expr. A(-i) strânge (cuiva) mâna = a da mâna (cu cineva) la întâlnire, la despărțire, pentru a felicita etc. 3. Tranz. A presa, a apăsa din două părți sau din toate părțile pentru a apropia, a comprima etc. ◊ Expr. A strânge (pe cineva) cu ușa (sau în clește, în balamale, în pinteni) = a sili (pe cineva) să facă ceva; a obliga (pe cineva) să recunoască ceva. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A apăsa asupra (unei părți a) corpului, provocând o senzație de jenă sau de durere (deoarece este prea strâmt). ◊ Expr. A-l strânge (pe cineva) în spate (de frig sau de frică) = a provoca (cuiva) sau a simți o senzație neplăcută (de frig sau de frică). ♦ A fixa (mai bine) printr-o mișcare de învârtire o piesă filetată a unui mecanism; a înșuruba (mai tare). ◊ Expr. A. strânge șurubul = a întrebuința mijloace (abuzive) de constrângere, a înăspri regimul (împotriva cuiva). ♦ A înghesui, a îngrămădi, a îndesa. ♦ Fig. A sili, a constrânge. 4. Tranz. A închide o parte a corpului prin apropierea părților componente. ◊ Expr. A-și strânge gura = a se reține; a tăcea din gură. A(-și) strânge buzele (pungă) sau (intranz.) a strânge din buze = a-și încleșta și a-și încreți buzele în semn de nemulțumire, de dispreț, de neîncredere etc. A-și strânge pumnii = a-și încleșta pumnii în semn de mânie (reținută). A-și strânge fruntea (sau sprâncenele) sau (intranz.) a strânge din sprâncene = a-și încreți fruntea (sau sprâncenele) din cauza îngândurării, nemulțumirii etc.; a se încrunta, a se posomorî. (Intranz.) A strânge din ochi = a împreuna cu putere pleoapele în semn de ciudă, de necaz etc. sau din cauza unei senzații de jenă fizică. Cât ai strânge din ochi = într-o clipă, imediat. A strânge din umeri = a ridica, a da din umeri în semn de dispreț, de nepăsare, de nedumerire, de neputință. 5. Tranz. A aduna laolaltă punând (simetric) una peste alta marginile, faldurile, părțile unui obiect de pânză, de hârtie etc.; a înfășură, a îndoi, a împături. ♦ Refl. (Despre materiale textile) A-și reduce volumul sau lungimea; a se strâmta, a intra (la apă). 6. Refl. și tranz. A (se) ghemui, a (se) zgârci, a (se) contracta. ◊ Expr. A i se strânge (sau a-i strânge cuiva) inima = a simți (sau a face pe cineva să simtă) o emoție puternică, o supărare, o întristare etc. (Refl.) A se strânge în sine = a deveni puțin comunicativ, a se închide în sine. ♦ Refl. (Despre lapte) A se închega, a se coagula. ♦ Refl. (Despre lichide sau despre corpuri care conțin lichide) A îngheța, a se solidifica. II. 1. Tranz. A aduna la un loc lucruri căzute, risipite; a face grămadă. ♦ Spec. A culege produse vegetale, recolta. ♦ A face provizii. 2. Tranz. A agonisi, a acumula, a economisi bunuri; a aduna. ♦ A colecta. ♦ A percepe, a încasa. 3. Refl. A se aduna undeva, la un loc, împrejurul cuiva etc.; a se întruni; p. ext. a sosi, a veni. ◊ Expr. A se strânge (acasă) de pe drumuri = a nu mai fi hoinar, a sta acasă. (Tranz.) A strânge pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva să nu mai hoinărească, să stea acasă. (Tranz.) A nu-și (mai) strânge picioarele (de pe drumuri) = a hoinări întruna. ♦ Spec. A se îmbulzi, a se îngrămădi. 4. Tranz. A lua și a pune la loc, a pune bine; a așeza în ordine. ◊ Expr. L-a strâns Dumnezeu sau moartea (la sine) = a murit. (Intranz.) A strânge prin casă (sau prin odaie etc.) = a deretica. [Perf. s. strânsei, part. strâns] – Lat. stringere. verb tranzitiv strânge

strấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strâng, perf. s. 1 sg. strânséi, 1 pl. strấnserăm; part. strâns verb tranzitiv strânge

strânge v. 1. a apăsa cu putere: a strânge mâna, a strânge de gât; 2. a face mal strâmt: a strânge un nod; 3. a apropia: a-și strânge picioarele; 4. a pune la adăpost, a grămădi: a strânge bucatele câmpului; 5. a aduna, a economisi: a strânge bani albi pentru zile negre; 6. a percepe: a strânge dările; 7. a se reuni (în massă): s’a strâns lume multă; 8. a ridica și pune la loc: a strânge așternutul, a strânge masa; 9. a îndoi, a înfășură: a strânge scrisoarea, aripele, pânzele; 10. a constrânge: l’a mai strâns să stea acasă; 11. a vătăma: fiecare știe unde îl strânge opinca; 12. fig. a cauza o durere vie: mizeria-i ne strânge inima. [Lat. STRINGERE]. verb tranzitiv strânge

a strânge (pe cineva) cu ușa expr. 1. a sili (pe cineva) să facă ceva. 2. a obliga (pe cineva) să recunoască ceva. verb tranzitiv astrânge

a strânge / a aduna (pe cineva) de pe drumuri expr. a oferi unei persoane cu o stare materială precară mijloace de trai decent. verb tranzitiv astrânge

a strânge (pe cineva) în clește / în balamale expr. v. a strânge cu ușa. verb tranzitiv astrânge

a strânge masa expr. (intl.) a dispărea, a se ascunde. verb tranzitiv astrângemasa

a-l strânge fața expr. (adol., iron.) a fi urât. verb tranzitiv alstrângefața

a strânge de coaie (pe cineva) expr. (vulg.) v. a strânge cu ușa (pe cineva). verb tranzitiv astrângedecoaie

a strânge șurubul expr. a întrebuința mijloacele de constrângere, a înăspri regimul (împotriva cuiva). verb tranzitiv astrângeșurubul

a-l strânge anatomia expr. a fi bolnav. verb tranzitiv alstrângeanatomia

a ieși la strâns daruri expr. (intl.) a ieși la furat. verb tranzitiv aieșilastrânsdaruri

a strânge bani la ciorap expr. a face economii. verb tranzitiv astrângebanilaciorap

a-l strânge Dumnezeu de pe pământ expr. (pop.) a muri. verb tranzitiv alstrângedumnezeudepepământ

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului strâns

strâns   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular strâns strânsul strânsă strânsa
plural strânși strânșii strânse strânsele
genitiv-dativ singular strâns strânsului strânse strânsei
plural strânși strânșilor strânse strânselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z