reduceri si promotii 2018
Definitie strâjnici - ce inseamna strâjnici - Dex Online

strâjnici definitie

strajnic n. carte bisericească ce conține ritualul prescris pentru săptămâna cea mare a Patimilor: Strajnicul e partea integrantă a Triodului. [Și strastnic = slav. STRASTĬNIKŬ, care pătimește (din STRASTĬ, patimă)]. substantiv masculin strajnic

2) strájnic, V. strașnic. substantiv masculin strajnic

1) strájnic n., pl. e (vechĭ strastnic, d. vsl. strastĭnikŭ, care pătimește, d. strastĭ, straste, patimă). O parte a trioduluĭ, aceĭa care conține ritualu săptămîniĭ patimilor. substantiv masculin strajnic

1) stráșnic, -ă adj. (vsl. strašinu, teribil, oribil, fricos, strašnikŭ, om fricos, d. strakŭ, groază; bg. strašen, rus. strašnyĭ). Teribil (mare, intens, valoros, viteaz): disciplină, oaste, ploaĭe, beție strașnică, om strașnic (în hărnicie, severitate, știință). Adv. A bea strașnic, aicĭ e strașnic de bine. – Și strajnic (vest). substantiv masculin strașnic

strîjnic (-ci), s. m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîșnic, înv. strijac, strușnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreș. substantiv masculin și feminin strîjnic

STRẤJNIC, -Ă, strâjnici, -ce, s. m. și f. (Înv. și reg.) Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. – Slav (v. sl. strižĩnikŭ). substantiv masculin și feminin strâjnic

strâjnic m. Mold. cârlan căruia s’a tuns coama. [Slav, STRIJĬNIKŬ, tuns]. substantiv masculin și feminin strâjnic

strî́jnic, -ă s. (vsl. strižĭnikŭ, tuns; rus. strigúnŭ, strîjnic. V. strigă 2). Mold. Ban. Cîrlan, mînz (orĭ mînză) de 1-2 anĭ (căruĭa i s’a tuns coama). – Și strîșnic și strujnic. V. noaten. substantiv masculin și feminin strîjnic

strășnicésc v. tr. (d. strașnic). Îngrozesc cu amenințări. V. refl. Mă arăt strașnic. – Și străjn- (vest). temporar strășnicesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului strâjnici

strâjnici   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) strâjnici strâjnicire strâjnicit strâjnicind singular plural
strâjnicind strâjniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) strâjnicesc (să) strâjnicesc strâjniceam strâjnicii strâjnicisem
a II-a (tu) strâjnicești (să) strâjnicești strâjniceai strâjniciși strâjniciseși
a III-a (el, ea) strâjnicește (să) strâjniceai strâjnicea strâjnici strâjnicise
plural I (noi) strâjnicim (să) strâjnicim strâjniceam strâjnicirăm strâjniciserăm
a II-a (voi) strâjniciți (să) strâjniciți strâjniceați strâjnicirăți strâjniciserăți
a III-a (ei, ele) strâjnicesc (să) strâjnicească strâjniceau strâjnici strâjniciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z