storcit definitie

credit rapid online ifn

STORCÍT, -Ă, storciți, -te, adj. 1. Stors2. 2. Strivit. – V. storci. adjectivstorcit

STORCÍT, -Ă, storciți, -te, adj. (Reg.) 1. Stors2. 2. Strivit. – V. storci. adjectivstorcit

credit rapid online ifn

STORCÍ, storcesc, vb. IV. Tranz. 1. A stoarce (1). 2. A strivi. – Din stoarce. verb tranzitivstorci

storcí (a ~) (a zdrobi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. storcésc, imperf. 3 sg. storceá; conj. prez. 3 să storceáscă verb tranzitivstorci

STORCÍ, storcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A stoarce (1). 2. A strivi. – Din stoarce. verb tranzitivstorci

stocésc v. tr. (vsl. istočiti, d. točiti, a vărsa, a abunda; rus. stočhĭ, a toci măcinînd, stocitĭ sea, a se uza, d. tocitĭ, a ascuți. V. tocesc). Est Rar. Scurg, storc: a stoci o lămîĭe, o țîță. Fig. Istovesc, storc de puterĭ. V. refl. Mă sug, mă strîng, scad (ca un om care a stat prea mult în apă și a flămînzit orĭ ca o bubă care începe să se vindece). Triv. Iron. (Cov.). Mă duc prea des la latrină: acesta se stocește toată ziŭa ! – În vest storcesc (după storc). verb tranzitivstocesc

storcésc, V. stocesc. verb tranzitivstorcesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistorcit

storcit  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular storcit storcitul storci storcita
plural storciți storciții storcite storcitele
genitiv-dativ singular storcit storcitului storcite storcitei
plural storciți storciților storcite storcitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z