STOMÁH s. n. v. stomac. substantiv neutrustomah
*stomáh n., pl. urĭ (ngr. stomáhi, d. vgr. stómahos, de unde vine lat. stómachus, it. stómaco, fr. estomac; vsl. stomahŭ. Cp. cu splină). O umflătură în aparatu digestiv în care se așează mîncarea și se mistuĭe: stomahu rumegătoarelor are patru despărțiturĭ. A avea stomah de struț, a avea stomah foarte sănătos. A nu-l avea pe cineva la stomah, a nu-țĭ plăcea, a-l urî. – Pop. -ag. V. chișcă. substantiv neutrustomah
STOMÁH s. n. v. stomac. substantiv neutrustomah
stomah substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | stomah | stomahul |
plural | stomahuri | stomahurile | |
genitiv-dativ | singular | stomah | stomahului |
plural | stomahuri | stomahurilor |