stomac definitie

stomác (-curi), s. n. – Parte a aparatului digestiv. – Var. înv. stomah. Fr. estomac, și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. στομάχι, cf. sl. stomachŭ (Vasmer, Gr., 137). – Der. stomacal, adj., din fr. substantiv neutrustomac

STOMAC abataj, cantină, ghiozdan, jgheab, magazie, pipotă, raft. substantiv neutrustomac

stomác s. n., pl. stomácuri substantiv neutrustomac

stomac n. organ interior ce primește și mistuește alimentele. substantiv neutrustomac

*stomáh n., pl. urĭ (ngr. stomáhi, d. vgr. stómahos, de unde vine lat. stómachus, it. stómaco, fr. estomac; vsl. stomahŭ. Cp. cu splină). O umflătură în aparatu digestiv în care se așează mîncarea și se mistuĭe: stomahu rumegătoarelor are patru despărțiturĭ. A avea stomah de struț, a avea stomah foarte sănătos. A nu-l avea pe cineva la stomah, a nu-țĭ plăcea, a-l urî. – Pop. -ag. V. chișcă. substantiv neutrustomah

STOMÁC, stomacuri, s. n. Parte a aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag și duoden, în care se face digestia alimentelor; foale. ◊ Expr. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (Fam.) A-și pune stomacul la cale = a-și potoli foamea, a mânca. [Var.: (înv.) stomáh s. n.] – Din sl. stomahŭ. substantiv neutrustomac

a-i întoarce (cuiva) stomacul pe dos expr. a scârbi (pe cineva), a-i face greață (cuiva). substantiv neutruaiîntoarce

a nu avea la stomac (pe cineva) expr. a antipatiza (pe cineva) substantiv neutruanuavealastomac

a avea ceață în stomac expr. a-i fi foame substantiv neutruaaveaceațăînstomac

a avea fluturi în stomac expr. a fi îndrăgostit substantiv neutruaaveafluturiînstomac