stolă definitie

STÓLĂ, stole, s. f. 1. Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de matroanele romane. 2. Un fel de orar¹ pe care îl poartă preoții catolici în timpul slujbei religioase. – Din it., fr., lat. stola. substantiv femininstolă

STÓLĂ s.f. 1. Rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane. 2. Ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. [< it., fr., lat. stola]. substantiv femininstolă

STÓLĂ¹ s. f. 1. rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane. 2. ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. (< it., fr., lat. stola) substantiv femininstolă

-STÓLĂ² elem. „dilatație, alungire”. (< fr. -stole, cf. gr. stellein, a echipa) substantiv femininstolă

stólă s. f., g.-d. art. stólei; pl. stóle substantiv femininstolă

stólă (-le), s. f. – 1. Un anumit fel de rochie purtată de matroanele romane. – 2. Un veșmînt preoțesc. It. stola, din gr. στολή „podoabă”. De la aceeași rădăcină provin stolisi (var. stolui, stoli), vb. (a orna, a împodobi), din ngr. στολίζω (Gáldi 257) și stolui, vb. (a înmuia pielea cu mijloace mecanice). substantiv femininstolă

STÓLĂ, stole, s. f. 1. Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de matroanele romane. 2. Orar¹ pe care îl poartă preoții catolici în timpul oficierii serviciului religios. – Din it., fr., lat. stola. substantiv femininstolă