STOLÉR, stoleri, s. m. (Reg.) Tâmplar, dulgher. – Din ucr. stoljar. substantiv masculinstoler
stolér m. (rus. stoleár, d. stol, masă; bg. sîrb. stolar). Est. Tîmplar. – Fem. -eásă orĭ -íță, pl. ese, ițe. substantiv masculinstoler
STOLÉR, stoleri, s. m. (Reg.) Tâmplar, dulgher. – Din ucr. stoljar. substantiv masculinstoler
tîmplár m. (d. tîmplă 2). Vest. Meseriaș care face lucrurĭ de lemn (scaune, mese) maĭ supțirĭ [!] de cît [!] ale dulgheruluĭ. – În est stoler. substantiv masculintîmplar
stoler substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | stoler | stolerul |
plural | stoleri | stolerii | |
genitiv-dativ | singular | stoler | stolerului |
plural | stoleri | stolerilor |