stoicism definitie

credit rapid online ifn

STOICÍSM s. n. 1. Curent filozofic în Grecia și Roma antică, care conținea elemente materialiste în ceea ce privește problema cunoașterii și care în domeniul eticii susținea că oamenii trebuie să trăiască potrivit rațiunii, să renunțe la pasiuni și la plăceri, să considere virtutea ca singurul bun adevărat și să se dovedescă neclintiți în fața vicisitudinilor vieții. 2. Tărie, fermitate morală în încercările vieții. [Pr.: stoj-] – Din fr. stoïcisme. substantiv neutrustoicism

STOICÍSM s.n. 1. Curent filozofic creat de Zenon în sec. IV î.e.n. în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în concepția despre natură și în teoria cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă și considerând drept condiție a fericirii eliberarea de pasiuni și liniștea spiritului. 2. Tărie, fermitate sufletească în fața greutăților vieții. [Pron. sto-i-. / cf. fr. stoïcisme]. substantiv neutrustoicism

credit rapid online ifn

stoicísm (sto-i-) s. n. substantiv neutrustoicism

STOICÍSM s. n. 1. doctrina școlii stoice. 2. tărie, fermitate sufletească în fața vicisitudinilor vieții. (< fr. stoïcisme) substantiv neutrustoicism

stoicism n. doctrină filozofică a lui Zenon care punea fericirea în împlinirea datoriei și în practica virtuții; 2. statornicie, austeritate de moravuri. substantiv neutrustoicism

*stoicízm n. (d. vgr. stoá, portic, după porticu în care Zenone își ținea cursurile). Filosofia luĭ Zenone. Fig. Tărie sufletească în nenorocire, austeritate: a suferi nenerocirile cu stoicizm. – Stoicizmu e o sistemă de panteizm după care substanța consistă într’un foc subtil care e tot-odată materie și forță. El e celebru maĭ ales pin morala sa, care consideră suveranu bine în sforțarea de a nu asculta de cît de rațiune rămînînd indiferent celor externe: sănătate, durere, avere ș. a. substantiv neutrustoicizm

STOICÍSM s. n. 1. Curent filosofic în Grecia și Roma antică, care în domeniul eticii susținea că înțelepții trebuie să se conducă numai după rațiune, renunțând la plăceri și făcând față cu fermitate încercărilor vieții. 2. Tărie, fermitate morală în încercările vieții. [Pr.: sto-i-] – Din fr. stoïcisme. substantiv neutrustoicism

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistoicism

stoicism  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stoicism stoicismul
plural
genitiv-dativ singular stoicism stoicismului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z