Alege sensul dorit: stobor -substantiv masculin stobor -substantiv neutru

stobor definitie

credit rapid online ifn

STOBÓR, (1) stobori, s. m., (2) stoboruri, s. n. (Reg.) 1. S. m. Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuțit) din care se fac gardurile: ulucă. 2. S. n. Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., scr. stobor. substantiv masculinstobor

stobór1 (ulucă) (înv., reg.) s. m., pl. stobóri substantiv masculinstobor

credit rapid online ifn

stobór2 (gard) (înv., pop.) s. n., pl. stobóruri substantiv masculinstobor

STOBÓR, (1) stobori, s. m., (2) stoboruri, s. n. 1. S. m. (înv. și reg.) Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuțit) din care se fac gardurile; ulucă. 2. S. n. (înv. și pop.) împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., sb. stobor. substantiv masculinstobor

stobór m. (vsl. stoborŭ, „stîlp, par”, sîrb. „curte, ogradă”, bg. „parmalîc”; rut. stóvbur, „stîlp, par”; ung. szobor, stîlp. Cp. cu steblă). Vest. Par de gard: o vacă legată de un stobor al garduluĭ. Scîndură ascuțită sus întrebuințată la făcut un gard: desprinseră porciĭ niște stoborĭ. (NPl. Ceaur, 153) Pl. Gard, palane, ocol, îngrăditură: îl chemă la stoborĭ. La (saŭ în) stobor, în curtea bisericiĭ, în adunarea de la ușa bisericiĭ: am să-l spuĭ în stobor (Cod); pricinile să (= se) domolea în stoboru bisericiĭ; bătrîniĭ îĭ chema pe prigonitorĭ în fața stoboruluĭ (Gr-N. 35). Stoboru Blagoveșteniiĭ, a doŭa zĭ de Buna Vestire, la 26 Martie (V. blagoveșnic). Stoboru Sîm-Pĭetruluĭ, a doŭa zĭ de Sfîntu Petru (30 Iuniŭ), cînd nu se lucrează „ca să fii ferit de lupi și de alte rele”. Stoboru Sintă-Măriiĭ micĭ, a doŭa zĭ de Sfînta Maria mică (9 Sept.), cînd nu se lucrează „ca să fiĭ ferit de loviturĭ”. – În Bucov. stoból, n., pl. oále, îngrăditură. V. zaplaz. substantiv masculinstobor

STOBÓR, (1) stobori, s. m., (2) stoboruri, s. n. (Reg.) 1. S. m. Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuțit) din care se fac gardurile: ulucă. 2. S. n. Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., scr. stobor. substantiv neutrustobor

stobór (stoboruri), s. n.1. Gard, ulucă. – 2. Ulucă, par, scîndură de gard. – Var. stobol. Sl. stoborŭ „coloană” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 369; Conev 80). – Der. stoborî, vb. (a împrejmui cu gard). În Trans. substantiv neutrustobor

stobor m. 1. stâlp, sărbătoare băbească a doua zi după un sfânt: Stoborul Blagoveștenilor, Stoborul Sămpietrului (v. aceste nume); 2. par ascuțit; 3. pl. gard din scânduri așezate vertical: îl chemă la stobor. [Slav. STOBORŬ, stâlp]. substantiv neutrustobor

STOBÓR, (1) stobori, s. m., (2) stoboruri, s. n. 1. S. m. (înv. și reg.) Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuțit) din care se fac gardurile; ulucă. 2. S. n. (înv. și pop.) împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., sb. stobor. substantiv neutrustobor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistobor

stobor  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stobor stoborul
plural stoboruri stoborurile
genitiv-dativ singular stobor stoborului
plural stoboruri stoborurilor
stobor  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stobor stoborul
plural stoboruri stoborurile
genitiv-dativ singular stobor stoborului
plural stoboruri stoborurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z