STIMULÁ vb. I. tr. A îndemna, a încuraja; a da un nou avânt. ♦ A excita, a activa (un organ, o funcție). [< fr. stimuler, cf. lat. stimulare]. verb tranzitivstimula
STIMULÁ vb. tr. a îndemna, a încuraja; a impulsiona. ◊ a excita, a activa un organ, o funcție etc. (< fr. stimuler, lat. stimulare) verb tranzitivstimula
stimulá (a ~) vb., ind. prez. 3 stimuleáză verb tranzitivstimula
stimulà v. 1. a îmboldi, a excita; 2. Med. a activa funcțiunile organismului. verb tranzitivstimulà
STIMULÁ, stimulez, vb. I Tranz. A face să crească energia, randamentul; a da avânt, a îndemna, a incita, a încuraja. ♦ A mări activitatea unei funcții organice, a activa, a excita un organ, o funcție. – Din fr. stimuler, lat. stimulare. verb tranzitivstimula
*stimuléz v. țr. (lat. stimulo, -áre. V. strămurare). Îmboldesc, îndemn: interesu stimulează omu. Med. Excit, măresc puterea de muncă: cafeaŭa și ceaĭu te stimulează. verb tranzitivstimulez
stimula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)stimula | stimulare | stimulat | stimulând | singular | plural | ||
stimulând | stimulați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | stimulez | (să)stimulez | stimulam | stimulai | stimulasem | |
a II-a (tu) | stimulezi | (să)stimulezi | stimulai | stimulași | stimulaseși | ||
a III-a (el, ea) | stimulează | (să)stimulai | stimula | stimulă | stimulase | ||
plural | I (noi) | stimulăm | (să)stimulăm | stimulam | stimularăm | stimulaserăm | |
a II-a (voi) | stimulați | (să)stimulați | stimulați | stimularăți | stimulaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | stimulează | (să)stimuleze | stimulau | stimulară | stimulaseră |