STEREOIZOMERÍE s. f. Proprietate specifică stereoizomerilor. [Pr.: -re-o-i-] – Din fr. stéréo-isomérie. substantiv femininstereoizomerie
STEREOIZOMERÍE s.f. Proprietate a unor substanțe de a forma stereoizomeri. [Gen. -iei. / cf. fr. stéréo-isomérie]. substantiv femininstereoizomerie
STEREOIZOMERÍE s. f. izomerie determinată de așezarea diferită în spațiu a atomilor din moleculă. (< fr. stéréo-isomérie) substantiv femininstereoizomerie
stereoizomeríe (-re-o-i-) s. f., art. stereoizomería, g.-d. stereoizomeríi, art. stereoizomeríei substantiv femininstereoizomerie
STEREOIZOMERÍE s. f. Izomerie datorată așezării diferite în spațiu a atomilor în moleculă. [Pr.: -re-o-i-] – Din fr. stéréo-isomérie. substantiv femininstereoizomerie
stereoizomerie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | stereoizomerie | stereoizomeria |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | stereoizomerii | stereoizomeriei |
plural | — | — |