STEREOIZOMÉR, stereoizomeri, s. m. Substanță care are în moleculă același număr de atomi din fiecare element ca și altă substanță, dar care diferă de aceasta prin modul de aranjare a atomilor în spațiu. [Pr.: -re-o-i-] – Din fr. stéréo-isomère. substantiv masculinstereoizomer
STEREOIZOMÉR s.m. Substanță care are în moleculă același număr de atomi din fiecare element, dar care diferă prin modul de aranjare a acestor atomi în spațiu. [Pron. -re-o-i-. / cf. fr. stéréo-isomère]. substantiv masculinstereoizomer
STEREOIZOMÉR s. m. substanță izomeră care diferă prin modul de angajare în spațiu a atomilor din moleculă. (< fr. stéréo-isomère) substantiv masculinstereoizomer
stereoizomér (-re-o-i-) s. m., pl. stereoizoméri substantiv masculinstereoizomer
STEREOIZOMÉR, stereoizomeri, s. m. (La pl.) Substanțe izomere care diferă între ele prin modul de aranjare în spațiu a atomilor dintr-o moleculă. [Pr.: -re-o-i-] – Din fr. stéréo-isomère. substantiv masculinstereoizomer
stereoizomer substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | stereoizomer | stereoizomerul |
plural | stereoizomeri | stereoizomerii | |
genitiv-dativ | singular | stereoizomer | stereoizomerului |
plural | stereoizomeri | stereoizomerilor |