STELÁR1, stelari, s. m. (Rar) Colindător cu steaua, copil care umblă cu steaua. – Stea + suf. -ar. adjectivstelar
STELÁR2, -Ă, stelari, -e, adj. Care aparține stelelor, privitor la stele. ♦ Hartă stelară = hartă care reprezintă constelațiile de pe bolta cerească. ♦ Care are formă de stea. ♦ (Rar) Plin de stele; înstelat. – Din fr. stellaire. adjectivstelar
STELÁR, -Ă adj. Referitor la stele, al stelelor. ♦ În formă de stea. [Cf. fr. stellaire]. adjectivstelar
STELÁR, -Ă adj. 1. referitor la stele. 2. în formă de stea; stelat. ♦ ganglion ~ = ganglion cervical al sistemului simpatic, care prezintă ramificații stelare. (< fr. stellaire, lat. stellaris) adjectivstelar
stelár1 adj. m., pl. stelári; f. steláră, pl. steláre adjectivstelar
stelár2 (rar) s. m., pl. stelári adjectivstelar
stelar a. ce ține de stele: lumină stelară. adjectivstelar
2) *stelár, -ă adj. (lat. stellaris). De stea, al stelelor: lumina stelară. adjectivstelar
1) stelár m. (d. stea, stele). Băĭat care umblă cu steaŭa (VR. 3, 3, 176). adjectivstelar
STELAR1, stelari, s. m. (Rar) Colindător cu steaua, copil care umblă cu steaua. – Stele (pl. lui stea) + suf. -ar. adjectivstelar
STELÁR2, -Ă, stelari, -e, adj. Care aparține stelelor, privitor la stele. Hartă stelară = hartă care reprezintă constelațiile de pe bolta cerească. ♦ Care are formă de stea. ♦ (Rar) Plin de stele; înstelat. – Din fr. stellaire. adjectivstelar
stelar adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | stelar | stelarul | stelară | stelara |
plural | stelari | stelarii | stelare | stelarele | |
genitiv-dativ | singular | stelar | stelarului | stelare | stelarei |
plural | stelari | stelarilor | stelare | stelarelor |