STELÁJ, stelaje, s. n. Mobilă formată din rafturi suprapuse, pe care se pot așeza cărți sau alte obiecte; etajeră. – Din germ. Stellage. substantiv neutrustelaj
STELÁJ s. n. 1. piesă de mobilier formată din rafturi suprapuse, pe care se așază cărți sau alte obiecte; etajeră. 2. schelet metalic care susține aparate, instrumente și dispozitive, o instalație electrică. (< germ. Stellage) substantiv neutrustelaj
steláj s. n., pl. steláje substantiv neutrustelaj
*steláj n., pl. e (germ. stellage, d. fr. étalage, etalaj. care vine, d. germ. stall, grajd, loc. V. etalaj, stal). Rar. Dulap cu geamurĭ și polițe p. prăvăliĭ. substantiv neutrustelaj
STELÁJ, stelaje, s. n. Mobilă formată din rafturi suprapuse, pe care se pot așeza cărți sau alte obiecte; etajeră. – Din germ. Stellage. substantiv neutrustelaj
stelaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | stelaj | stelajul |
plural | stelaje | stelajele | |
genitiv-dativ | singular | stelaj | stelajului |
plural | stelaje | stelajelor |