stea definitie

stea s. f., art. steáua, g.-d. art. stélei; pl. stéle, art. stélele substantiv femininstea

steá (-éle), s. f.1. Astru. – 2. Soartă, destin, ursită. – 3. Obiect de hîrtie cu formă de astru (1), frumos împodobit, care se folosește în obiceiurile folclorice de Crăciun și care simbolizează steaua magilor. – 4. Asterisc. – 5. (Înv.) Pistrui. – 6. Paste făinoase. – 7. Pată albă în păr. – 8. Actor sau actriță celebră. – 9. Plantă (Trapa natans). – 10. (Arg.) Furt. – Var. înv. steală. Mr. steao, megl. steuă, istr. stęwu. Lat. stēlla (Pușcariu 1641; REW 8242), cf. vegl. stala, it. stella, prov., cat. estela, fr. étoile, sp. estrella; pentru fonetism cf. Densusianu, Studii de filologie română, I, (1898) și Fr. Schürr, Mitt. Wien, 43-54. Der. stelar, s. m. (colindător); steli, vb. (a fulgera); steliță (var. stelișoară), s. f. (plantă, Aster amollus); stelesc, adj. (stelar); stelos, adj. (cu stele; sclipitor); steluță, s. f. (stea mică, asterisc; pastă făinoasă; obiect de cult cu care se acoperă anafura; plante, Stellaria nemorum, S. graminea, Erigeron acris, E. canadiense, E. alpinus, E. racemosus); înstela, vb. (a se acopri cu stele). – Cf. stei. substantiv femininstea

stea f. 1. nume dat tuturor astrelor, afară de soarele si luna: stelele sunt tot atâția sori cari ne par așa de mici din cauza imensei lor depărtări; 2. destin, pretinsă influență a stelelor: poporul crede că tot omul are câte o stea de care e tainic legată soarta lui; întunecarea stelei amenință o primejdie, iar căderea ei prevestește peirea: e născut sub o stea fericită, a căuta la stele; a cădea steaua, a fi rău de cineva, a muri; cu stea în frunte, predestinat, favorit al norocului: împărați cu steaua în frunte AL.; 3. pată albă pe fruntea calului; a vedea stele verzi (înaintea ochilor), a nu vedea de amețeală; 4. asterisc; 5. stea mare de hârtie poleită și luminată pe dinăuntru cu care copiii de școală, în cete de câte trei, umblă în sărbătorile Crăciunului din casă în casă, rostind cântece de stea sau colinde; 6. insigniu de decorațiune: Steaua României a fost înființată la 1877 (spre a recompensa servicii civile și militare făcute Statului român) și numără 5 clase (500 cavaleri, 300 ofițeri, 120 comandanți, 60 mari-ofițeri și 20 mari-cruci). [Lat. STELLA]. substantiv femininstea

stea f., pl. ele (lat. stêlla, stea, dim. d. *stera, de unde s’a făcut *stérula, *steria stella; scr. star, germ. stern, engl. star, vgr. astér și ástron; it. stella, pv. esteta, fr. etoile, sp. pg. estrelta. V. astru). Corp ceresc care strălucește noaptea pin lumina sa proprie (diferit de soare și lună): Sirius e una din cele maĭ strălucitoare stele, stelele marĭ se numesc „luceferĭ„. Fig. Influență atribuită altă-dată stelelor asupra soarteĭ omuluĭ: a fi născut supt o stea fericită. Soartă fericită, noroc: campania din Rusia făcu să apuĭe steaŭa luĭ Napoleon. Persoană distinsă, maĭ ales în teatru (și maĭ ales actriță celebră): o stea a Opereĭ din Paris. Obĭect care are forma saŭ strălucirea uneĭ stele (de ex., o decorațiune): cu peptu plin de stele (O însemnată decorațiune românească e Steaŭa Româniiĭ, înființată la 1877 p. a recompensa meritele civile și militare și care cuprinde 5 clase: 500 de cavalerĭ, 300 de ofițerĭ, 120 de comandanțĭ, 60 de marĭ ofițerĭ și 20 de marĭ-crucĭ. V. coroană). Obĭect în formă de stea, cu care băiețiĭ, la Crăciun, umblă din casă în casă și cîntă în onoarea nașteriĭ luĭ Hristos (E un centru compus dintr’un cerc de sită ornat cu un tabloŭ care-l reprezentă pe Hristos născut la iesle. Din acest cerc pornesc 5-8 raze învălite în hîrtie colorată. Capetele și mijlocu acestor raze-s unite cu hîrtie colorată dantelată lipită pe sforĭ. Diametru dintre capetele razelor e de vre-un metru și ceva. Toată asta e sprijinită pe un băț. Cînd băiețiĭ cîntă, o scuturi ca să sune zurgălăiĭ legațĭ de raze și clopotelu atîrnat în cercu siteĭ. Această stea simbolizează cometa care i-a condus pe magiĭ care aŭ venit să se închine luĭ Hristos): a umbla cu steaŭa. Semn tipografic în formă de stea (steluță). A fi cu stea în frunte, a fi ilustru. A căzut o stea, a murit cineva (după credința poporuluĭ, care crede că fie-care om are o stea protectoare). A vedea stele verzĭ, a nu vedea lămurit din cauza uneĭ loviturĭ primite: o palmă de-a văzut stele verzĭ. Stea de mare, asterie, un echinoderm în formă de stea. Steaŭa porculuĭ, fofengher. – Fie-care stea pare a fi centru saŭ soarele uneĭ sisteme planetare: număru stelelor e indefinit. Cînd îs foarte apropiate unele de altele, formează pete albicioase, numite în astronomie nebuloase. Calea lapteluĭ e o imensă nebuloasă. Distanta de la pămînt la stele e incalculabilă; cele mai apropiate întrebuințează 3-4 ani ca să ne trimeată lumina (cu toate că lumina străbate 300,000 de chilometri pe secundă!), iar altele 36,000 ! Stelele căzătoare îs meteore luminoase care se văd în nopțile senine și care par a fi stele care se desprind de pe cer. Ele-s considerate ca bucățĭ planetare care intră în atmosfera noastră, pe care o străbat în cîte-va secunde și, pin frecarea în atmosferă, se încălzesc și strălucesc. Cînd ele cedează atracțiuniĭ pămîntuluĭ, cad pe pămînt și se numesc aerolite saŭ bolide. substantiv femininstea

STEÁ, stele, s. f. I. 1. Corp ceresc cu lumină proprie, format dintr-o masă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată; (sens curent) orice corp ceresc (cu excepția Lunii) care strălucește noaptea pe bolta cerească. ◊ Steaua dimineții = Luceafarul-de-dimineață. Stea cu coadă = cometă. Stea căzătoare = meteor (2). ◊ Expr. A vedea stele verzi, se spune când cineva primește o lovitură puternică. A crede în steaua sa = a crede într-o soartă mai bună, a fi optimist. A se naște sub o stea norocoasă (sau rea) = a avea (sau a nu avea) noroc. Vai de steaua mea (sau a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). ♦ (Astron.; în sintagmele) Stea hiperdensă = stea cu densitate infinit mai mare decât a celor considerate normale pe Pământ. Stea neutroni = stea de dimensiuni foarte mici, hiperdensă, al cărei nucleu este constituit dintr-un amestec de neutroni, protoni și alte particule grele. ♦ Stea călăuzitoare = idee, concepție de bază care îndrumează o acțiune, după care se orientează o activitate. ♦ Epitet dat femeii iubite. 2. Fig. Artistă celebră de cinematograf, de teatru, de operă etc.; vedetă. II. P. anal. 1. Obiect, desen etc. care are o formă asemănătoare cu aceea prin care este reprezentată în mod convențional o stea (I 1). ◊ (Ieșit din uz) Steaua Republicii Socialiste România = ordin care se conferea persoanelor cu merite deosebite în domeniul social, politic, economic. ♦ Spec. Obiect simbolizând o stea (I 1), alcătuit dintr-un disc făcut din lemn, carton etc. cu numeroase colțuri, fixat într-o coadă de lemn și frumos împodobit, cu care umblă colindătorii cu ocazia sărbătorilor de Crăciun. ◊ Cântec de stea = colind special pe care îl cântă copiii care umblă cu obiectul definit mai sus. ♦ (Tehn.) Steaua roții = parte a unei roți, între bandaj și fus. ♦ (Tipogr.) Asterisc, steluță. ♦ Pată albă de păr pe fruntea unui animal. ◊ Expr. A fi cu stea în frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai grozav, mai deosebit decât alții. 2. Rotocol mic de grăsime care se vede plutind pe mâncare sau pe laptele fierbinte. III. Compuse: steaua-pământului = ciupercă de pământ de culoare brună, având forma unei sfere înconjurate la bază de mai multe fâșii dispuse radial (Geaster hygrometricus); stea- de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme marine cu corpul alcătuit dintr-un disc central, de la care pornesc cinci (sau mai multe) brațe în direcție radială (Asteroidea); (și la sg.) animal din această clasă; asterie. [Var.: (pop.) steáuă s. f.] - Lat. stella. substantiv femininstea

STEÁUĂ s. f. v. stea. substantiv femininsteauă

stea voioasă expr. (tox.) cocaină. substantiv femininsteavoioasă

!stea-de-máre (animal) s. f., g.-d. art. stélei-de-máre; pl. stéle-de-máre substantiv femininstea-de-mare

Steáua Poláră s. propriu f., g.-d. Stélei Poláre substantiv femininsteauapolară

stea albăstrie expr. (iron.) 1. lucrător al Securității. 2. poliția politică comunistă. substantiv femininsteaalbăstrie

a fi picat din cer / din lună / din nori / din stele expr. 1. a fi dezorientat, a nu ști ce să facă. 2. a fi rupt de realitatea imediată. substantiv femininafipicatdincer

Roáta-Stélelor (pop.) s. propriu f., g.-d. Róții-Stélelor substantiv femininroata-stelelor

!steáua-pămấntului (ciupercă) s. f. art., g.-d. art. stélei-pămấntului substantiv femininsteaua-pământului

sta, stau v. i. (d. femei) a consimți să aibă raport sexual cu un bărbat. verbsta

!sta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stau, imperf. 3 sg. stăteá, perf. s. 3 sg. stătú, m.m.c.p. 2 sg. stătúseși, 3 sg. stătúse; conj. prez. 3 să stea; imper. 2 sg. stai, neg. 2 sg. nu sta; ger. stând; part. stat verbsta

stà v. 1. a fi în picioare: cine stă, nu șade; 2. a rămânea pe loc: steteră la luptă; 3. a locui (permanent sau provizoriu): undei stați ? am stat la Londra; 4. a zăbovi: unde ai stat atâta? 5. a înceta: vântul, ploaia a stat; 6. a se opri: trăsura a stat; 7. a nu lucra nimic: ce stați (cu mâinile în sân)? 8. a stărui: a sta de învățătură, a sta de capul cuiva; 9. a fi aproape: stă să cază; 10. a fi, a se afla într’un fel: cum stă treaba? cum stai cu sănătatea? 11. a se potrivi: nu-ți stă bine pălăria; 12. fig. a se cădea: nu-ți stă bine să vorbești așa; 13. a consta: fericirea nu stă în avuție; 14. a exista: ne 'ndoim dac’ așa oameni ’ntr’adevăr au stat GR. AL. [Lat. STARE]. verbstà

sta (stau, stat), vb.1. A fi, a se afla într-un loc, poziție sau condiție determinate. – 2. A rămîne, a se menține. – 3. A se opri, a nu mai funcționa. – 4. A zăbovi, a aștepta, a păsui. – 5. A nu mai continua la jocul de cărți. – 6. A nu mai lucra, a nu face nimic. – 7. A fi, a ajunge să fie. – 8. A trăi, a locui. – 9. A dura, a continua. – 10. A se afla cu, a poseda. – 11. A consista, a fi format din. – 12. A insista, a pisa, a stărui. – 13. A rezista, a se opune, a lupta. – 14. A interveni, a produce. – 15. A conveni, a se simți bine sau rău. – A sta de, și, să, a fi (cu gerunziu). – A sta să, a fi pe punctul. – Var. înv. asta. Mr. stau, stătui, stătută, stare, megl. stau, stari, istr. stowu. Lat. stāre (Pușcariu 1639; REW 8231), cf. vegl. stur, prov., cat., sp., port. estar, v. fr. ester.Der. stare, s. f. (ședere; trîndăvie, huzur; pace, paradă a cortegiului funerar; poziție, situație, mod, stadiu, dispoziție; facultate, capacitate; bogăție, avere; clasă, categorie socială; în stare, capabil de); stat, s. n. (ședere; rămînere, situație, așezare, poziție, condiție, stadiu; clasă, categorie; statură), din lat. status (Pușcariu 1638; după Cihac, II, 364, din rus. statĭ „aspect plăcut”), dublet al lui stat, s. n. (țară); stătător, adj. (stabil, fire; durabil, permanent, peren); nestătător, adj. (inconstant, schimbător); statornic, adj. (stabil, ferm, durabil, permanent), formație cultă din sec. XVIII, cf. datornic (Tiktin); nestatornic, adj. (inconstant, volubil); statornici, vb. (a stabili, a determina, a pune; a fixa, a asigura, a consolida; refl., a se stabili, a-și fixa domiciliul); statornicie, s. f. (constanță); nestatornicie, s. f. (inconstanță); stătut, adj. (înv., oprit; stricat, viciat; istovit, vlăguit); înstări, vb. (a îmbogăți; refl., a prospera). – Cf. stărui. Der. neol. stabil, adj., din lat. stabilis; nestabil (var. instabil), adj.; stabili, vb., din lat. stabilire; stabiliment, s. n., din it. stabilimento; stabilitate, s. f., din fr. stabilité; stabiliza, vb., din fr. stabiliser; stanță, s. f., din it. stanza; static, adj., din fr. statique; statist, s. m. (figurant); statistic, adj., din fr. statistique; statistică, s. f.; statistician, s. m. (autor de statistici); statură, s. f., din lat. statura; statut, s. n., din fr. statut; statutar, adj., din fr. statutaire; stați(un)e, s. f., din fr. station; staționa, vb., din fr. stationner; staționar, adj., din fr. stationnaire. verbsta

STA, stau, vb. I. Intranz. I. 1. (Despre oameni și animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr-o acțiune, dintr-o mișcare, dintr-o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcționare, a nu mai merge; p. ext. a se defecta. ◊ Expr. Stai că trag, formulă prin care cineva este somat să rămână pe loc, să nu se apropie (altfel riscând să fie împușcat). A sta țintuit (sau nemișcat) (pe loc) = a nu face nicio mișcare. A nu-i mai sta (cuiva) gura = a vorbi întruna, a nu mai tăcea. ♦ (La imperativ, având și valoare de interj.) Oprește! așteaptă! ◊ Expr. Stai să-ți spun (sau să vezi) = lasă-mă să-ți spun, ai răbdare, așteaptă. Stai puțin (sau un pic, cu binișorul etc.) = ai (puțină) răbdare, nu te grăbi. ♦ (Despre ploaie, vânt) A conteni, a înceta, a se opri. 2. A rămâne nemișcat într-un loc, a nu pleca, a nu se îndepărta de undeva; (despre vehicule) a staționa. ◊ Expr. A nu (putea) sta locului (sau pe loc) = a alerga încoace și încolo, a nu avea astâmpăr. A sta pe loc = a nu progresa, a stagna. Stai binișor! = șezi liniștit! astâmpără-te! fii cuminte! Ce (mai) stai? = ce (mai) aștepți? ce (mai) dorești? Stă ce stă și... = așteaptă cât așteaptă și... Asta la (sau pe) locul său = a) a nu pleca, a nu-și părăsi locul; b) a păstra măsura, a fi modest, rezervat. 3. A rămâne într-un serviciu, într-o slujbă, într-o ocupație. 4. A rămâne, a petrece un timp undeva sau cu cineva; a poposi; a întârzia, a zăbovi. II. 1. A se afla, a se găsi, a fi într-un anumit loc.Expr. A sta înaintea cuiva sau a-i sta (cuiva) înainte (sau în față) = a) a se găsi la mică distanță în fața cuiva, privindu-l, vorbindu-i, așteptând porunci; b) a se împotrivi, a înfrunta pe cineva; c) a servi pe cineva cu ceva, a-i oferi cuiva ceva. A-i sta cuiva în cale (sau în drum) ori a sta în calea (sau în drumul) cuiva = a) a ieși înaintea cuiva (împiedicându-l să înainteze); b) a împiedica pe cineva să facă ceva, a stingheri. A sta la baza unui lucru = a constitui baza, temelia unui lucru. A sta de față = a asista. A sta în fața cuiva = (despre sarcini, greutăți etc.) a trebui, a urma să fie realizat, rezolvat de cineva. A sta în umbră = a) a pândi dintr-un loc ascuns; b) a fi modest, retras. A sta deoparte = a) a fi la oarecare distanță de...; b) a nu interveni, a se ține în rezervă. A-i sta (cuiva) în coaste (ori în coastă) sau ca un ghimpe în coaste (sau în inimă, în ochi) = a-l stingheri (pe cineva), a constitui o permanentă amenințare (pentru cineva). (Fam.) A-i sta (cuiva) sub nas = a fi la îndemâna cuiva, în imediata sa apropiere. A-i sta (cuiva) pe limbă, se zice când cineva este gata să spună un lucru pe care n-ar trebui să-l spună sau când nu găseșe termenul căutat și are totuși impresia că e pe punctul de a și-l aminti. A-i sta (cuiva) pe inimă = (despre gânduri, preocupări) a-l preocupa pe cineva, a-i produce grijă, neliniște. A sta (piatră) pe capul cuiva sau a-i sta (cuiva) pe cap = a împovăra, a incomoda, a agasa (pe cineva). A-i sta (cuiva) capul unde-i stau picioarele (sau tălpile) = a fi decapitat. 2. A trăi, a viețui; a locui. 3. (Pop.) A fi, a exista, a se afla. ♦ (înv.) A avea loc, a se petrece. 4. A continua să fie; a dăinui, a se menține. III. 1. A avea o anumită poziție sau atitudine, a se ține, a se așeza sau a fi așezat într-un anumit fel. ◊ Loc. vb. A sta grămadă (sau roi) = a se îngrămădi, a se înghesui, a se îmbulzi. ◊ Expr. A sta piatră (sau țeapăn, înfipt în pământ) = a se ține drept și nemișcat. A sta cu mâinile în sân (sau încrucișate, la brâu, cu brațele încrucișate) = a) a sta în inactivitate; b) a nu lua nicio măsură, a nu întreprinde nimic, a nu interveni. A sta cu dinții la stele = a răbda de foame. A sta cu ochii pe cineva = a supraveghea pe cineva. A sta în pat = a zăcea (de boală). A sta (ca) pe ace (sau spini, ghimpi, jar, foc etc.) = a fi neliniștit, agitat, nerăbdător. Stai jos! formulă prin care cineva este invitat să ia loc. A sta la masă = a lua masa, a mânca. A sta ca o găină (sau curcă) plouată = a arăta necăjit, fără vlagă, fără chef. A sta în picioare = a nu se da bătut, a rezista. ♦ Fig. (înv.) A se ține tare pe poziție, a nu da înapoi. ◊ Loc. vb. A sta împotrivă (sau împotriva cuiva) sau a-i sta cuiva împotrivă = a se împotrivi cuiva, a înfrunta pe cineva. A sta pavăză = a apăra pe cineva sau ceva. 2. A se îndeletnici, a se ocupa cu...; a lucra la...; a avea grijă de... ◊ Expr. A sta (de cineva) să... = a nu lăsa (pe cineva) în pace până ce nu..., a-i bate (cuiva) capul să... 3. A fi fixat, prins în ceva sau de ceva, a atârna de ceva. ♦ Expr. A-i sta (cuiva ceva) în cap = a preocupa pe cineva. A-i sta (cuiva ceva) în minte = a fi clar pentru cineva (ceva). A sta (ceva) în firea (cuiva) = a ține de felul normal de a fi al cuiva. A-i sta (cuiva) în putință = a-i fi cuiva (ceva) posibil. ♦ Fig. A consta. 4 (înv.) A fi format din... ♦ A se limita, a se reduce la... 4. A pluti la suprafața unui lichid. IV. 1. (în expr.) A-i sta cuiva bine (sau rău) = a (nu) i se potrivi cuiva ceva, a (nu) fi așa cum se cuvine, a-i veni bine (sau rău). 2. (Despre situații, treburi etc.) A fi într-un anumit fel, a se prezenta, a merge (bine sau rău), a se desfășura. V. (În locuțiuni verbale sau în legătură cu alt verb, dă acestora un aspect de durată) Stau și-mi aduc aminte.Expr. și loc. vb. A sta de (sau, rar, la) vorbă (sau la taifas, taclale, povești etc.) (cu cineva) = a vorbi cu cineva; p. ext. a petrece un timp vorbind cu cineva despre diverse lucruri. A sta la sfat (sau la sfaturi) cu cineva = a se sfătui cu cineva; a sta de vorbă cu cineva. A sta (dus, pierdut) pe gânduri = a fi absorbit de gânduri, a fi preocupat de ceva. A sta pe gânduri = a șovăi, a ezita. A sta la îndoială (sau în cumpănă) = a) a ezita înainte de a lua o hotărâre, a șovăi; b) a se îndoi de ceva. A sta de pază (sau de strajă) sau a sta strajă = a păzi. A sta la (sau de) pândă = a pândi. A sta la tocmeală = a se tocmi, a se târgui. VI. (Urmat de o propoziție secundară construită cu conjunctivul) A fi pe punctul de a..., a fi gata să... Stă să înceapă ploaia. [Prez. ind. pers. 3 stă, imperf. stăteam (reg. steteam) și stam, perf. s. stătui (reg. stetei)] – Lat. stare. verbsta

staŭ, a sta v. intr. (lat. stare, a sta în picĭoare; it. stare, pv. sp. pg. eslar, vfr. ester.Stăteam, vechĭ stam; stătuĭ, vechĭ stetéĭ, stetéșĭ, stéte, stéterăm, stéterățĭ, stéteră; să staŭ, să stea, est să steĭe; stáĭ, nu sta, stea, est steĭe; stînd, vechĭ și stătînd. Cp. cu daŭ), Îs în picĭoare, mă rezem pe picĭoare, în opoz. cu șed (dar nu strict deosebit, că se zice a sta in picĭoar și a sta pe scaun). Mă opresc, rămîn pe loc, nu mă maĭ mișc, nu maĭ umblu: calu, trenu, mașina, ceasornicu a stat. Mă opresc, încetez: vîntu, ploaĭa a stat. Locuĭesc, domiciliez (permanent orĭ provizoriŭ): a sta pe strada cutare, la țară, la oraș, la Bucureștĭ. Zăbovesc, întîrziĭ, absentez: unde-aĭ stat atîta ? Îmĭ opresc gîndu asupra unuĭ lucru, mă ocup: ce să maĭ staŭ să învăț la bătrîneță ? Nu lucrez (din lipsă de lucru saŭ de osteneală): toată ziŭa am stat, dar voĭ ațĭ lucrat. Mă aflu, îs situat: treaba stă bine (afacerile merg bine), eŭ staŭ bine (cu afacerile, cu sănătatea), cum stă guvernu? A se potrivi, a te prinde, a-țĭ veni, a-țĭ ședea bine saŭ răŭ): haina asta îțĭ stă bine. A țĭ se potrivi, a ți se cuveni, a ți se cădea, a-ți ședea: celuĭ puternic ĭi stă bine să nu se enerveze. Constau, consist: în unire stă puterea. Sînt, exist (Vechĭ. Rar): ne'ndoim dacáșa oamenĭ intr’adevăr aŭ stat (Gr. Al.). A sta la masă, 1. a ședea pe scaun la masă, 2. a mînca, a prînzi, a cina: am stat la masă la amează. A-țĭ sta în putere să, a avea posibilitate să. A sta în (saŭ la) îndoĭală, a te îndoi, a fi nehotărît. Stă să cadă, e aproape să cadă. Ia stăĭ, ĭa oprește-te (din lucru, din vorbă, din mers), ĭa așteaptă ! A sta în casă, a nu ĭeșĭ în aer liber. A sta acasă, a rămînea la domiciliŭ. A sta cu mînile'n sîn, 1. a privi indiferent, 2. a nu putea da ajutor, 3. a nu avea de lucru. A sta de vorbă, a convorbi, a sta la taifas. A sta de capu cuĭva, a insista pe lîngă el. – Fals: nu stă în carte, cum zic Româniĭ germanizațĭ (germ. steht) îld. nu e saŭ nu scrie în carte. V. ostoĭesc. verbstaŭ

a-i sta (cuiva) ceasul expr. a înlemni, a înmărmuri, a fi uluit. verbaista

a-i sta (cuiva) pe cap expr. a incomoda (pe cineva), a agresa (pe cineva). verbaista

a sta băț expr. a fi țeapăn. verbastabăț

a sta capră expr. (er.d. femei) a lua poziția în care, în actul sexual, penetrarea vaginului se face din spate. verbastacapră

a sta chill expr. (tox.) a fi relaxat, a nu-și face griji. verbastachill

a sta erect expr. (adol.) a rămâne treaz, a veghea. verbastaerect

stai pe-aci! expr. poți să stai mult și bine, că tot degeaba (stai)! verbstaipeaci

a sta prost / rău cu țara expr. a nu avea bani. verbastaprost

a sta cloșcă expr. (d. femei) a accepta fără să se opună / fără să se împotrivească unui raport sexual. verbastacloșcă

a-i sta în gât expr. a antipatiza, a nu suferi, a nu suporta (ceva sau pe cineva). verbaistaîngât

a sta de șase / de șest expr. (intl.) a sta la pândă pentru a observa în timp util apariția unei persoane inoportune. verbastadeșase

a sta la etaj expr. (prst.) a practica sexul oral. verbastalaetaj

a sta pe tron expr. a defeca la closet. verbastapetron

a sta smirnă expr. 1. a sta nemișcat / în poziție de drepți. 2. a fi obedient. verbastasmirnă

a sta și-n cap, și-n coadă expr. (adol.) a încerca (să facă) imposibilul. verbastașincap

a sta ca pe ace / ca pe ouă / ca pe spini expr. a fi neliniștit; a fi nerăbdător. verbastacapeace

a sta ghiocel expr. (adol.) a fi mustrat / certat cu asprime. verbastaghiocel

a sta fartiție expr. (intl.) a sta de paravan, a sta astfel ca păgubașul să nu observe că hoțul complice îi bagă mâna în buzunar. verbastafartiție

a sta la parter expr. (prst.) a practica relații sexuale normale / sex vaginal. verbastalaparter

a sta la pomană expr. (la fotbal) a juca numai în atac, în poziție avansată; a nu participa la efortul colectiv al echipei; a nu sprijini apărarea proprie. verbastalapomană

a sta la țuhaus expr. a fi la închisoare. verbastalațuhaus

a sta sub papuc expr. (iron.d. bărbați) a fi docil, a se lăsa condus în tot ceea ce face de o femeie. verbastasubpapuc

a sta turcește expr. a sta cu picioarele încrucișate sub fese. verbastaturcește

a sta ca o balegă / ca o plăcintă expr. (vulg.) a fi pasiv / comod. verbastacaobalegă

a sta ca un butuc expr. a sta nemișcat într-un loc. verbastacaunbutuc

a sta de palavre expr. a pierde timpul cu discuții sterile / inutile. verbastadepalavre

a sta de povești expr. 1. a sta de vorbă. 2. v. a sta de palavre. verbastadepovești

stai în banca ta! expr. fii cuminte! verbstaiînbancata

stai pe-aproape! expr. expr. v. stai pe-aci! verbstaipeaproape

a sta la palavre / la povești / la taclale expr. a pierde timpul cu discuții sterile. verbastalapalavre

a sta la perghea / la șest expr. (intl.) a sta la pândă pentru a observa în timp util apariția unei persoane inoportune. verbastalaperghea

a sta pe gânduri expr. 1. a șovăi, a ezita. 2. a chibzui, a medita. verbastapegânduri

a sta în banca lui / proprie expr. 1. a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în treburile altuia. 2. a se mulțumi cu puțin, a nu emite pretenții nejustificate. verbastaînbancalui

de stă mâța-n coadă expr. v. de spaimă. verbdestămâțancoadă

a sta cu deștu-n cur / în fund / în gură expr. (vulg.) v. a sta cu brațele încrucișate. verbastacudeștuncur

a sta cu toporul în / la brâu expr. a fi certăreț, a fi pus pe ceartă. verbastacutoporulîn

a sta la naftalină expr. 1. (deț.) a ispăși o condamnare. 2. (mil.d. soldații în termen) a efectua serviciul militar. 3. (intl.) a se sustrage urmăririi penale, a sta ascuns. 4. a avea o perioadă de abstinență sexuală. verbastalanaftalină

a sta cu cracii-n sus expr. 1. a se odihni. 2. a lenevi, a trândăvi. verbastacucraciinsus

a sta la orizontală expr. a se culca, a se întinde, a se odihni în pat. verbastalaorizontală

a sta ca boier Bibescu expr. a lenevi, a trândăvi. verbastacaboierbibescu

a sta ca un țap logodit expr. a sta țeapăn / prostit / aiurea. verbastacaunțaplogodit

a sta cu burta la soare expr. 1. a face plajă. 2. a fi pasiv / comod / nepăsător. verbastacuburtalasoare

a sta cu fundul în două / șapte luntri expr. 1. a fi oportunist. 2. a nu ști ce vrea. verbastacufundulîndouă

a-i sta pe vârful limbii expr. 1. a fi gata să rostească un lucru pe care n-ar trebui să-l spună. 2. a avea un lapsus, a nu-și putea aminti un lucru. verbaistapevârfullimbii

a sta ca un spin în coasta / în inima / în ochii cuiva expr. a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezență neplăcută pentru cineva; a incomoda pe cineva. verbastacaunspinîncoasta

a sta cu dinaintea goală expr. a primi musafirii cu masa goală, fără mâncare și băutură. verbastacudinainteagoală

a sta cu sufletul la gură expr. 1. a se afla într-o stare de tensiune psihică. 2. a fi neliniștit, a fi nerăbdător. verbastacusufletullagură

a-i sta ca un ghimpe în ochi (cuiva) expr. a stingheri (pe cineva); a constitui o permanentă amenințare (pentru cineva). verbaistacaunghimpeînochi

a sta ciocan pe capul cuiva expr. (adol.) a agasa / a cicăli / a enerva pe cineva. verbastaciocanpecapulcuiva

a sta cu mâinile în buzunar / în sân expr. v. a sta cu brațele încrucișate. verbastacumâinileînbuzunar

a sta cu brațele încrucișate expr. 1. a fi pasiv / comod / nepăsător. verbastacubrațeleîncrucișate

a sta cu picioarele în apă rece expr. a se gândi profund și îndelung la ceva. verbastacupicioareleînapărece

A STA LA PÂNDĂ PENTRU A PREVENI APARIȚIA INOPINATĂ A UNEI PERSOANE NEDORITE a sta de șase / de șest, a sta la perghea / de șest, a ține de șase, a ține lacătul / marginea. verbastalapândăpentruapreveniaparițiainopinatăauneipersoanenedorite

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistea

stea  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stea steaua
plural stele stelele
genitiv-dativ singular stele stelei
plural stele stelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z