statuare definitie

credit rapid online ifn

STATUÁR, -Ă, statuari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la statui, care ține de sculptarea statuilor. ♦ Ca o statuie; monumental. 2. S. f. Arta statuară (1); (concr.) operă statuară. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. statuaire, lat. statuarius. adjectivstatuar

STATUÁR, -Ă adj. Referitor la statui. ♦ Ca o statuie; monumental. // s.m. Sculptor de statui. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. statuaire, lat. statuarius]. adjectivstatuar

credit rapid online ifn

STATUÁR, -Ă I. adj. referitor la statui. ◊ ca o statuie; monumental. II. s. f. arta de a face statui. (< fr. statuaire, lat. statuarius) adjectivstatuar

statuár (-tu-ar) adj. m., pl. statuári; f. statuáră, pl. statuáre adjectivstatuar

statuar a. privitor la statui: arta statuară. ║ m. sculptor care face statui. adjectivstatuar

*statuár, -ă (lat. statuarius). Relativ la statue, de statue: aria, marmura statuară. S. m. Sculptor, făcător de statue. adjectivstatuar

STATUÁR, -Ă, statuari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la statui, care ține de sculptarea statuilor. ♦ Ca o statuie; monumental. 2. S. f. Arta statuară (1); (concr.) operă statuară. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. statuaire, lat. statuarius. adjectivstatuar

STATUÁ vb. I. tr. (Liv.) A hotărî, a decide (printr-un statut). [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. statuer]. verb tranzitivstatua

STATUÁ vb. tr. a hotărî, a decide (printr-un statut). (< fr. statuer, lat. statuare) verb tranzitivstatua

statuà v. a ordona, a regula. verb tranzitivstatuà

STATUÁ, statuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A hotărî, a decide în mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.). [Pr.: -tu-a] – Din fr. statuer. verb tranzitivstatua

statuá (a ~) (livr.) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 statueáză, 1 pl. statuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să statuéze (-tu-e-); ger. statuấnd (-tu-ând) verb tranzitivstatua

STATUÁ, statuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A hotărî, a decide în mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.). [Pr.: -tu-a] – Din fr. statuer. verb tranzitivstatua

*statuéz v. tr. (fr. statuer, d. lat. statúere, a hotărî). Hotărăsc (cu autoritate), poruncesc, decid. verb tranzitivstatuez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistatuare

statuare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular statuare statuarea
plural statuări statuările
genitiv-dativ singular statuări statuării
plural statuări statuărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z