statuă definitie

STÁTUĂ s. f. v. statuie. substantiv femininstatuă

STÁTUĂ s.f. v. statuie. [< it., lat. statua]. substantiv femininstatuă

statuă f. 1. figură de plin relief ce reprezentă o ființă vie pe de-a întregul; 2. fig. om lipsit de acțiune și mișcare. substantiv femininstatuă

*státuă f., pl. e și ĭ (lat. státua d. statúere, a așeza). Figură de om saŭ de animal cĭoplită în marmură saŭ turnată din bronz (saŭ alt metal): státua călare a luĭ Ștefan cel Mare la Iașĭ. Fig. Persoană rece saŭ fără energie: acest om e o statuă. – Ob. statúĭe (după fr. statue), pl. uĭ. substantiv femininstatuă

STÁTUĂ s. f. v. statuie. substantiv femininstatuă

STATUÁ vb. I. tr. (Liv.) A hotărî, a decide (printr-un statut). [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. statuer]. verb tranzitivstatua

STATUÁ vb. tr. a hotărî, a decide (printr-un statut). (< fr. statuer, lat. statuare) verb tranzitivstatua

STATUÁ, statuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A hotărî, a decide în mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.). [Pr.: -tu-a] – Din fr. statuer. verb tranzitivstatua

statuà v. a ordona, a regula. verb tranzitivstatuà

statuá (a ~) (livr.) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 statueáză, 1 pl. statuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să statuéze (-tu-e-); ger. statuấnd (-tu-ând) verb tranzitivstatua

STATUÁ, statuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A hotărî, a decide în mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.). [Pr.: -tu-a] – Din fr. statuer. verb tranzitivstatua

*statuéz v. tr. (fr. statuer, d. lat. statúere, a hotărî). Hotărăsc (cu autoritate), poruncesc, decid. verb tranzitivstatuez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistatuă

statuă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular statuă statua
plural
genitiv-dativ singular statuei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z